Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Ziarul Lumina Societate Timp liber Colind către înălţimi

Colind către înălţimi

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Timp liber
Un articol de: Maria Vircioroveanu - 23 Dec, 2011

La Biserica "Naşterea Maicii Domnului" şi "Învierea lui Lazăr" din Ploieşti a avut loc pe 21 decembrie un concert de colinde susţinut de un grup de elevi de la Colegiul Naţional "Jean Monet" din Ploieşti.

E preajma Ajunului Dumnezeieştii Naşteri, când colindătorii, închipuind pe magii de altcând, pornesc să răspândească vestea cea bună despre venirea în lume a Împăratului şi împăraţilor. Merg la concertul de colinde susţinut de şcolari la biserica închinată Naşterii Maicii Domnului şi Învierii lui Lazăr din Ploieşti. Lăcaşul sfânt, aproape nou, se află în perimetrul unui cimitir imens inundat şi iarna de verdeaţă. Istoria lăcaşului este legată de o întâmplare nefericită care a dat naştere unor eroi martiri. În anul 1980, o explozie mare la rafinăria Teleajăn a scos din vremelnicie viaţa a 50 de lucrători petrolişti, la care s-au adăugat, timp de câţiva ani, şi alţii, în urma unor accidente similare. După ani, când rafinăria Teleajăn a devenit Compania româno-rusă Lukoil (1993), noii stăpâni au hotărât să înfiinţeze un cimitir în memoria acelor victime. O faptă pioasă care a atras după sine construirea bisericii amintite, înălţată ca o minune într-un interval de numai trei luni de zile: vara anului 1999.

Silueta bisericii, ca o săgeată spre cer, zveltă, frumoasă ca o mireasă, domină imperiul de cruci albe, ca un înger al nădejdii şi al bunei-vestiri pentru viaţa veşnică ascunsă la sânul lui Dumnezeu-Tatăl. În dimineaţa asta de decembrie, casa Domnului este plină de lume şi de flori şi se simte în ea miros de brad proaspăt şi de smirnă. Strânşi buchet lângă altar, elevii claselor a şaptea şi a zecea de la Colegiul Naţional "Jean Monet" din Ploieşti aşteaptă nerăbdători să audă binecuvântarea de început a sărbătorii, rostită de părintele paroh Vasile Mocanu. Înzestrat de Dumnezeu cu o voce caldă, dulce, inconfundabilă, o voce îngerească, părintele rosteşte, după rugăciunile începătoare, o mică ectenie şi e însoţit de copii şi de întreaga suflare din biserică la rostirea rugăciunii "Tatăl Nostru".

Colindul copiilor se înalţă odată cu inimile lor curate şi fierbinţi - mulţumiri către Dumnezeu, care se îngrijeşte pentru salvarea lumii de lucrarea distrugătoare a celui rău. "Către Dumnezeu Prea Bunul/Care ne-a trimis Crăciunul,/Cu har şi cu bucurie/ Ca să nu mai fie/Potop şi urgie." Pruncul Iisus aduce lumina cunoştinţei de Dumnezeu şi a moştenirii fericirii veşnice: "Şi a făcut lumina/Dulce şi senină/Trimiţând pe Fiul/ S-alunge pustiul." Astfel, Dumnezeu-Cuvântul a făcut cunoscută acum, "la plinirea vremii"/ taina cea din veac ascunsă a mântuirii. Căci astăzi împlinitu-s-a zisa proorocilor: "Fecioara Maria/Naşte pe Mesia,/În Ţara vestită,/Bethleem numită."

Dirijorul corului, profesorul de religie Petre Ioan, conduce curgerea duioasă a cântării copiilor, iar colinda lor sfântă străbate spre înălţimi tăcute şi numai ascultătoare, împărţind pretutindeni lumină şi bucurie. Părintele însuşi se alătură colindătorilor cu un cântec despre "Copilul Sfânt cu ochi senini/ Venit azi printre străini"; printre noi, cei cu inima, cu sufletul şi cu credinţa pervertite.

Colindele ajung şi către cei ascunşi în înălţimile tăcute şi doar ascultătoare către cei care ne însoţesc în bucurie, iar bucuria lor o simţim şi o trăim mistic ca o mângâiere. De încântare şi bucurie, sărbătoarea ar dura fără de sfârşit. Părintele rosteşte în încheiere un scurt cuvânt de învăţătură duhovnicească despre rostul şi semnificaţia marii sărbători, despre felul cum se cuvine a o trăi şi a o cinsti şi mai ales despre cum trebuie să ocrotim şi să prevenim copiii de ispitele ce ne sufocă pe toate canalele vieţii zilnice. După aceasta, urmează darurile lui Moş Crăciun şi binecuvântarea părintelui Vasile Mocanu pentru zilele de sărbătoare pe care le meneşte păcii, înţelepciunii şi dragostei. "Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu şi pe pământ pace şi între oameni bună învoire!"