Ziua de 10 ianuarie 2024 a fost termenul-limită de trimitere a scrisorilor sau a mesajelor de răspuns la concursul nostru tradiţional de la final de an. Şi anul acesta am primit scrisori din toate regiunile ţării,
16 Ian, 2024
Crângaşi, istoria unui cartier
Cartierul bucureştean Crângaşi are o istorie destul de zbuciumată, începuturile sale pierzându-se prin secolul al IV-lea, lucru atestat prin descoperirea pe aceste locuri, în perioada modernă, a unor monede romane din vremea lui Valentinian I (364-375 d.Hr.).
Secole de-a rândul, oamenii au locuit pe malurile inundabile ale Dâmboviţei, însă zona a cunoscut o adevărată dezvoltare abia în secolul XX.
Conform datelor găsite într-o hartă ce conţinea date statistice referitoare la situaţia dintre anii 1828 şi 1832, pe locul actualului cartier se ridicau doar câteva case, reunite într-un cătun. Între cele două războaie mondiale, această zonă aflată în afara capitalei a fost inclusă în teritoriul Bucureştiului, fiind înconjurată de alte zone importante: Grant, Herescu, Regiei, pe de o parte, şi Costescu şi Micescu, pe de altă parte, care se aflau în intravilanul comunei Marele Voievod Mihai - cea care mai târziu avea să capete numele de comuna 16 Februarie.
Anul 1936 este unul important pentru cartierul Crângaşi, fiindcă atunci începe, sub conducerea părintelui Petru Şerpe, construirea frumoasei biserici în stil neobizantin „Belvedere“, cu hramurile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi al Sfintei Muceniţe Ecaterina. Biserica a fost finalizată în anul 1940, iar ulterior părintele Petru Şerpe, după moartea soţiei sale, a îmbrăcat haina monahală, luând numele de Pavel.
Până în anul 1960, zona s-a dezvoltat puţin, ridicându-se case modeste, în zonele mai puţin expuse inundaţiilor de primăvară, create de revărsarea Dâmboviţei, pe vremea aceea cu albia nemodernizată. La marea inundaţie din 1970, cartierul a fost grav afectat.
Primele blocuri au fost construite aici la începutul anilor '60 şi erau destinate familiilor de muncitori veniţi din provincie să lucreze la Institutul de Cercetări Metalurgice (ICEM).
Abia la începutul anilor '80, au început să se construiască masiv blocuri şi s-a sistematizat albia Dâmboviţei, rezultând actualul lac Ciurel, de dimensiuni uriaşe. Din păcate, în cursul acestor ample lucrări s-a demolat şi o biserică, iar cimitirul Ciurel a fost dezafectat într-un mod neelegant, ca să nu spunem alt cuvânt urât. Scoaterea osemintelor din cimitir, care era situat pe partea dinspre cartierul Militari, a fost o operaţiune care a îngrozit locuitorii zonei. Autorităţile au ordonat excavarea locului, iar pământul de acolo a fost dus provizoriu în spatele blocurilor.
Nu este un mit al perioadei ceauşiste, cum din păcate au impresia unii oameni care n-au trăit acele vremuri. Am fost martor la acele lucrări, fiind locuitor al cartierului.
Era vară, iar aerul era de nerespirat aproape. Am văzut copiii mai mici cum se jucau pe mormanele de pământ şi cum, din când în când, scoteau la iveală câte un os de mort.
A fost o minune că nu s-a declanşat o molimă.
Desigur, pentru a se construi un cartier modern, care să poată primi mulţimea de locuitori, era nevoie de anumite sistematizări, însă neglijenţa cu care s-a lucrat a deranjat atunci opinia publică, dar nu se putea face nimic.
În zilele noastre, în Crângaşi există şi nelipsitele blocuri, dar sunt şi spaţii verzi, terenuri de sport, de spectacole în aer liber, magazine, precum şi bine cunoscutul ştrand Ciurel, de mari dimensiuni.
