Emoţionante urme ale Sfântului Mitropolit Antim Ivireanul

În urmă cu 306 ani, Antim Ivireanul era ales Mitropolit al Ungro-Vlahiei, la recomandarea domnitorului Constantin Brâncoveanu. Mitropolitul a fost o personalitate de seamă şi un spirit vast, acoperind mai multe domenii, precum: gravură, tipografie, teologie, a scris lucrări de seamă şi a avut o importantă contribuţie la dezvoltarea culturii româneşti. A înfiinţat prima bibliotecă publică din Bucureşti şi a înfiinţat o tipografie la Bucureşti, pe care a mutat-o la Mănăstirea Snagov, unde în 1696 fusese numit stareţ. La Bucureşti a tipărit lucrările: „Învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon“, în limba greacă (1691), „Slujba Sfintei Paraschiva şi a Sfântului Grigorie Decapolitul“, în limba română (1692), „Evangheliarul greco-român“(1693), „Psaltirea“ (1694), „Ceaslovul greco-arab“ (1702), „Noul Testament“, prima ediţie a acestuia în Ţara Românească (1703). La Mănăstirea Snagov a publicat: „Antologhionul“ (1697), „Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă“ (1699), „Proschinitarul Sfântul Munte Athos“, în limba greacă (1701), „Liturghierul greco-arab“(1701, prima carte tipărită cu caractere arabe din lume), „Evanghelia“ (1697), „Acatistul Născătoarei de Dumnezeu“ (1698), „Carte sau lumină“ (1699), „Învăţături creştineşti“ (1700), „Floarea darurilor“ (1701), toate în româneşte. După alegerea ca Mitropolit al Ungro-Vlahiei a înfiinţat o tipografie şi la Tâgovişte, aşa cum, cu numai doi ani înainte, în 16 martie 1705, înfiinţase una şi la Mănăstirea Govora din Vâlcea, unde fusese ales episcop. În aceste două locuri a tipărit nu mai puţin de 27 de lucrări. Importanţa acestui om al bisericii, om de cultură şi martir în istoria României este greu de evaluat astăzi, dar putem să ne lăsăm emoţionaţi de prezenţa sa încă vie atunci când ne aflăm la Mănăsirea Antim din Bucureşti (ctitoria sa) şi când privim uşa de la intrarea în biserică, sculptată cu mâinile sale: o adevărată bijuterie a sculpturii în lemn. (Dan Cârlea)