Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Societate Timp liber O pădure ca-n basme

O pădure ca-n basme

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Timp liber
Un articol de: Tudor Călin Zarojanu - 26 Ian, 2022

Cine caută atent găsește. Așa am ajuns, acum câțiva ani, într-un colț de natură, Pădurea Ceala, pe malul Mureșului, într-o pensiune aproape izolată, dar având tot confortul necesar, inclusiv două terase, cea din față având și un iaz în care înotau pești exotici de toate culorile!

Parcul Natural Lunca Mureșului se află la doar câțiva kilometri de Arad, are o suprafaţă de 17.455 de hectare şi este o zonă inundabilă între digurile construite pe fiecare parte a râului şi terasele înalte ale acestuia. Drept care există aici un ecosistem tipic de zonă umedă, cu păduri aluviale, galerii de sălcii şi plopi, zăvoaie şi şleauri de câmpie, locuit de peste 200 de specii de păsări, multe dintre ele fiind sub un regim strict de protecţie pe plan internaţional.

Pădurea Ceala este o parte a parcului, arie protejată de interes științific în care se găsesc stejari, goruni, arțari și tei. Cât despre faună, în afară de berze, am zărit o vulpe și o căprioară. Din fericire, nu ne-am întâlnit cu celălalt locuitor al pădurii, mistrețul...

Prima parte a drumului, de la șosea la malul apei, este un adevărat tunel verde în care noaptea, dacă stingi farurile mașinii, nu se vede absolut nimic, în vreme ce partea a doua este un câmp. Și pădurea, și câmpia sunt dominate de o liniște dumnezeiască.

Peste marele râu, traversând o punte suspendată un pic mișcătoare, se ajunge în zona numită 3 Insule, deși nu sunt propriu-zis insule decât, poate, în timpul inundațiilor. Sunt ca niște sate din basme, cu alei numerotate, labirintice, cu căsuțe ascunse în verdeaţă, dar și două mici magazine și... un teren de sport! Aici, atmosfera de comunitate are un farmec aparte. Iar primul lucru pe care-l vezi odată ajuns pe acest mal al Mureșului, care face aici un cot de 180 de grade, este mica biserică ortodoxă cu hramul „Naș­terea Sfântului Ioan Botezătorul”.