O scurtă istorie a bicicletei

Ideea unui vehicul pe două roţi a apărut pentru prima dată în istoria umanităţii la Leonardo da Vinci, în manuscrisele căruia s-a găsit o astfel de schiţă. Istoria bicicletei începe însă cu adevărat în anul 1817, când baronul german Karl Dreis inventează o maşinărie ciudată, din lemn, cu două roţi, numită "Laufmachine", adică "maşină pentru alergat".

Această bicicletă primitivă nu avea pedale, omul trebuind să se împingă cu picioarele în sol pentru a se mişca.

Bicicleta cu pedale, dar plasate pe roata din faţă, a apărut în anul 1865. Numită velociped, era construită tot din lemn, ca şi predecesoarea ei fără pedale, iar roţile erau întărite cu metal. Popular era cunoscută ca "scuturător de oase", din pricina hurducăielilor cumplite pe care le provoca mersul pe pietrele cu care erau pavate drumurile în acea vreme.

A urmat bicyclul, o enormă "bicicletă" având în faţă o roată mare şi în spate una mică de tot, cu pedalele pe roata din faţă. Apoi a apărut tricicleta, pentru doamne şi persoanele mai cu prestanţă.

În 1869, scoţianul Thomas McCall construieşte o bicicletă care folosea un sistem de pârghii ce antrenau mişcarea roţii din spate, idee ce îi preocupa pe mai mulţi ingineri ai vremii. Accidentele frecvente care se petreceau în cursul folosirii acestor strămoşi ai bicicletei de astăzi au creat în conştiinţa publică imaginea unui vehicul periculos, greu de stăpânit şi incomod, însă modificările aduse la finalul anilor 1800 aveau să schimbe această percepţie.

Henry Lawson a creat în 1879 o bicicletă cu lanţ care angrena roata din spate, dar avea roata din faţă tot mare. Modelul nu s-a impus pe piaţă. La scurt timp după aceea, John Kemp Starley a creat un model cu roţile egale şi lanţ.

O nouă eră a început odată cu scoţianul John Dunlop, care a inventat în 1888 anvelopa pneumatică, pornind de la dorinţa de a-i face fiului său mai comod mersul cu tricicleta.

Din acele timpuri şi până în zilele noastre, bicicleta şi-a păstrat caracteristicile de bază: cadrul de formă romboidală, construit iniţial din lemn, apoi, în anii â30 din oţel, iar după aceea din titan, materiale plastice speciale cu fibre de carbon; furca, fixată printr-o articulaţie (cu sau fără amortizor) de cadrul bicicletei; ghidonul şi şaua.

Importanţa bicicletei în istorie este greu de stabilit, cert este că de la sfârşitul secolului al XIX-lea începe ceea ce istoricii ciclismului numesc "nebunia bicicletei", adică o explozie a fenomenului, cu apariţia cluburilor de ciclism, a competiţiilor, bicicleta cunoscând o răspândire fantastică.

O femeie cu bicicleta în jurul lumii

Poate cea mai importantă schimbare pe care a adus-o apariţia bicicletei pe scară largă a fost în direcţia emancipării femeilor. Deodată, pentru prima oară în istorie, femeile din toate categoriile sociale au devenit mai independente, putând călători în scurt timp pe distanţe mari. Bicicleta le-a dat, astfel, un sentiment de libertate necunoscut până atunci. Annie Londonderry, o evreică originară din Riga şi stabilită în SUA, este prima femeie care a mers cu bicicleta în jurul lumii. În august 1895, după o călătorie de 15 luni, a ajuns la Boston, fiind salutată de "fani" şi criticată de răutăcioşi, care spuneau că a plimbat o bicicletă în jurul lumii.

În zilele noastre bicicleta este deopotrivă sport şi hobby, prilej de relaxare şi competiţie.

Din punct de vedere legal, bicicleta este considerată vehicul, iar conducătorul ei, în multe ţări, trebuie să se supună regulilor de circulaţie. Din păcate, lucrurile nu sunt puse la punct din această privinţă, bicicliştii neasumându-şi cu adevărat rolul de participanţi la trafic prin cunoaşterea şi respectarea regulamentului.