Omul şi delfinii vindecători

Delfinii i-au fascinat şi i-au încântat pe oameni încă de pe vremea când corăbiile descoperitorilor şi cuceritorilor de noi pământuri erau însoţite de grupuri de delfini săritori, şi la propriu şi la figurat. Nu rareori s-a întâmplat ca marinari rămaşi în apele mării după scufundarea navelor să fie apăraţi de delfini, atunci când rechinii le dădeau târcoale. Inteligenţa acestor mamifere şi apropierea lor afectivă de om ne-au făcut să-i vrem tot mai aproape, şi aşa au apărut delfinariile. 

Inteligenţa delfinilor este de notorietate, ei putând fi dresaţi uşor, atât în scop de divertisment, cât şi pentru activităţi militare - marile puteri navale au grupuri de delfini care dau alarma dacă un submarin străin sau scafandri intră într-un anumit perimetru, ba chiar detectează minele care pot scufunda nave.

Delfinii au o organizare socială complexă şi un limbaj propriu. Desigur, nici exagerările în privinţa capacităţilor acestor animale nu lipsesc, unii afirmând fără o acoperire serioasă că „ar avea conştiinţă de sine”, că ar fi „persoane non-umane”. Ca să facem o glumă putem spune că, dacă ar avea conştiinţă de sine, i-am găsi des pe la barurile de lângă plajă şi nu ar lucra giumbuşlucuri complicate pentru peşte, pe care îl pot prinde singuri foarte bine.

Însă inteligenţa şi afectivitatea lor benefică în raport cu oamenii au făcut să ajungă unele dintre cele mai iubite animale dintre toate. Primul delfinariu a apărut spre sfârşitul anilor '30 ai secolului trecut, deschizători de drumuri fiind americanii. În Florida s-a deschis „Marineland”, primul parc acvatic pentru animale marine, responsabili pentru acest proiect fiind: W. Douglas Burden, Cornelius Vanderbilt Whitney, Sherman Pratt şi Ilya Andreyevich Tolstoy, nepotul scriitorului Lev Tolstoi. Succesul a venit imediat şi moda s-a extins, dar notorietatea mondială a delfinariilor a venit în anii â60. Filmul “Flipper”, făcut în 1963, devenit clasic între timp, a adus delfinii în sufletul publicului de pretutindeni.

De atunci, lucrurile au evoluat în toate sensurile, pe de o parte activităţile în care au fost implicaţi delfinii au mers de la giumbuşlucuri la terapie pentru copiii bolnavi, dar s-au şi pus pe tapet probleme drepturilor animalelor, sub aspectul, pe de o parte, al parametrilor pe care trebuie să îi aibă un delfinariu, dar şi partea etică - este firesc să luăm animale din mări şi oceane şi să le închidem în bazine, ca să ne distreze?

Condiţiile pentru ca o piscină destinată delfinilor să fie considerată acceptabilă sunt: să aibă pentru cinci delfini o suprafaţă de minimum 275 de metri pătraţi şi câte 75 de metri pătraţi pentru fiecare delfin în plus, un volum de apă de minimum 1.000 de metri cubi şi câte 200 de metri cubi pentru fiecare delfin în plus, iar adâncimea minimă să fie de 3,5 metri.

Delfinii şi sănătatea

Înotul alături de delfini dresaţi este în egală măsură plăcere, bucurie şi tratament. În multe delfinarii din întreaga lume această activitate este posibilă, beneficiile fiind vizibile mai ales la copiii cu probleme.

Copiii bolnavi de autism capătă o stare de bine şi linişte, apare o accentuare a interesului pentru mediul înconjurător, au parte de achiziţii psihomotorii importante, într-un timp redus faţă de alte terapii „pe uscat”.

Copilul, îmbrăcat într-un costum special din neopren, asemănătoare cu ale scafandrilor, ca să nu le fie frig în apă, este pus în contact cu delfinul, împreună cu un specialist, îmbrăţişează animalul care îl ajută la înot, cântă, apare o stare de armonie unică. O şedinţă durează 30 de minute. Nu mai departe de Turcia este un astfel de loc în care se poate face această delfinoterapie.

Şi nu doar copiilor autişti le este recomandată terapia cu delfini, chiar şi copiii sănătoşi, dar care trăiesc în familii cu probleme, cu certuri şi tensiuni, se relaxează şi capătă o mai mare încredere în ei şi în lume, prin intermediul acestor animale minunate.

Delfinii în România

Delfinariul de la Constaţa s-a deschis la 1 iunie 1972, fiind primul din sud-estul Europei. Show-urile făcute în amfiteatrul cu piscină de delfini aduşi din Atlanticul de Sud erau gustate din plin atât de către turiştii români, cât şi de cei străini, de care în anii â70 litoralul românesc nu ducea lipsă. Acvariul din Constanţa se deschisese în 1958, turiştii arătându-şi interesul pentru animalele marine, aşa că apariţia delfinariului a fost pasul firesc. Veste bună: deşi de ani de zile delfinariul constănţean are probleme financiare, ni se pregăteşte anul aceasta o premieră - înotul alături de delfini.

Da, pentru prima oară în România această activitate îndrăgită pe toate meridianele lumii va fi posibilă şi la noi, dar deocamdată doar cu adulţi, lipsindu-ne experienţa altora. Numai adulţilor peste 18 ani li se va permite intrarea în apă alături de delfini, dar numai după un instructaj serios şi cu respectarea completă a regulilor. Sperăm ca totul să meargă bine şi proiectul să se dezvolte, pentru ca în viitor şi copiii români să poată să se bucure împreună cu delfinii vindecători la noi în ţară.