Cunoscuţi în popor sub denumirea de „pietre care cresc“, trovanţii sunt nişte formaţiuni grezoase (gresii), care se formează în straturile nisipoase, crescând efectiv, adică acumulând minerale cu o rată de aproximativ 4-5 centimetri la 1200 de ani.
Din pricina formelor diverse care uneori par a fi umane sau animale, oamenii au legat legende de trovanţii fascinanţi care păreau că ies singuri, după unele ploi puternice, din malurile nisipoase.
Arată ca nişte adevărate sculpturi, iar la noi în ţară există chiar şi o expoziţie în aer liber cu asemenea opere ale naturii.
Pe o suprafaţă de un hectar, în apropierea comunei vâlcene Costeşti, există un muzeu dedicat trovanţilor. O sumedenie de forme care mai de care mai pline de înţelesuri posibile, pentru un om cu imaginaţie, stau parcă gata să prindă viaţă.
În ţara noastră există mai multe locuri unde se găsesc trovanţi: la o carieră de exploatare a nisipului din apropierea satului vâlcean Costeşti; lângă satul Oteşani, aflat la 16 km de Horezu, de-a lungul pârâului Gresarea, unde ies din mal trovanţi cu greutăţi de la câteva sute de grame până la sute de kilograme, adevăraţi uriaşi adormiţi; pe Dealul Feleacului de lângă Cluj; la Ulmet, în Munţii Buzăului; la cariera de nisip Haşdat, din Hunedoara; pe malul Tazlăului (Bacău), la vărsarea acestuia în Trotuş; în Călăraşi, aproape de malul Dunării; în munţii Meseş, Zalău.