Tinerii trebuie atraşi, pentru binele lor, spre lectură

Lectura cărţilor de calitate reprezintă un act extrem de important în formarea noastră ca indivizi. Cu precădere, cititul reprezintă o activitate necesară, poate chiar vitală, în formarea şcolarilor şi elevilor. "Lectura este o activitate foarte importantă în procesul învăţării, al formării personalităţii pe parcursul întregii vieţi", este de părere doamna Maria Orzetic, profesor de religie şi autor de manuale. Răspunsul la întrebarea "Ce citim?" ne este dat de părintele arhimandrit Timotei Aioanei, mare eclesiarh al Catedralei patriarhale şi exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, care subliniază că "timpul vieţii noastre este prea scurt ca să citim orice; de multe ori nu mai avem timp să citim nici cărţile esenţiale sau lecturile folositoare de suflet, darămite cele nefolositoare".

Orientarea elevilor spre lectură nu se poate realiza decât cu argumente puternice, care să aibă tăria de a îndepărta sau măcar diminua factorii perturbatori în categoria cărora putem include mijloacele audio-video - sofisticate, internetul - cu jocurile şi posibilităţile de comunicare virtuală şi, mai ales, "materialele-temă" redactate şi accesibile cu un singur "click". "Trebuie să-i convingem pe elevi să citească mai mult şi acest lucru îl putem face explicându-le ce pot descoperi ei prin parcurgerea textului scris - emoţii, sentimente, trăiri, identificarea cu personajele, libertatea de a alege, de a lua atitudini, a comenta. Lectura unei opere dintr-o carte este forma cea mai completă, utilă şi deplină, aducătoare de satisfacţii intelectuale şi emoţionale superioare din punct de vedere al receptării mesajului unei opere (vizionarea fragmentului de film - lectura din operă, lectura operei dramatice şi dramatizarea scenică a acesteia)", susţine doamna Maria Orzetic, profesor de religie, autor de manuale şi formator regional al cadrelor didactice.

Cultivarea interesului pentru lectură poate fi însă stimulat şi prin prezentarea cărţilor cu ajutorul suportului audio-video. "În biblioteca liceului avem la dispoziţie trei calculatoare conectate la internet, însă acestora le-am găsit o altă utilitate decât aceea cu care sunt obişnuiţi ei, mult mai benefică, zic eu. Sunt site-uri care redau varianta audio a unei poezii recitate chiar de autor sau interpretată de mai mulţi actori. Astfel, ei nu doar că intră în contact cu opera, dar învaţă la rândul lor cum să recite, cum să interpreteze", a spus doamna Lăcrămioara Luchian, bibliotecar la Liceul "Miron Costin" din Iaşi.

Rezultate notabile în atragerea copiilor şi adolescenţilor spre lectură le dau lansările de carte în cadrul zilelor şcolii, punerea în scenă de către elevi a unor piese de teatru, dar şi cenaclurile literare organizate, în special sâmbăta, la nivelul unităţilor şcolare. "La nivelul instituţiei noastre am organizat un cenaclu de lectură, la care participă în special elevii din ciclul primar şi gimnazial; mai ales cei mici sunt foarte receptivi, vin cu cartea de poveşti, o povestesc şi apoi o punem, împreună, în scenă şi sunt încântaţi", a mai spus doamna bibliotecară.

Scrierile religioase, căutate şi îndrăgite de elevi

Deşi la unele biblioteci şcolare achiziţia de carte religioasă a fost ignorată şi aproape că lipseşte, în afara manualelor şcolare, elevii sunt dornici să intre în contact cu viaţa şi scrierile pline de învăţăminte ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. "Scrierile religioase, cu un conţinut istoric sau moral, sunt foarte iubite de elevi dacă sunt pe măsura înţelegerii lor. Cele mai accesibile şi plăcute sunt lecturile care prezintă vieţile sfinţilor şi faptele morale ale acestora sau ale creştinilor obişnuiţi, fapte redactate sub forma povestirilor morale scurte. Lecturile care prezintă minuni trecute sau relativ recente sunt cele care impresionează, atrag, conving şi sensibilizează elevul", a susţinut doamna profesoară de religie, precizând că, în special la liceu, învăţăturile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, prezentate ca scurte citate, îndemnuri, "sunt prilej de dezbateri şi mijloace de formare duhovnicească foarte potrivite".

"Timpul vieţii noastre este prea scurt ca să citim orice"

Lectura unei cărţi nu doar că îţi oferă şansa de a asimila noi şi noi cunoştinţe, însă îţi oferă prilejul de a intra în legătură cu cel care a scris, şi, deopotrivă, în legătură cu cei despre care s-a scris. De aceea, se impune o selecţie atentă a cărţilor ce urmează a fi lecturate, cu atât mai mult cu cât, după cum ne spune părintele arhimandrit Timotei Aioanei, mare eclesiarh al Catedralei patriarhale şi exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor, "timpul vieţii noastre este prea scurt ca să citim orice; de multe ori nu mai avem timp să citim nici cărţile esenţiale sau lecturile folositoare de suflet, darămite cele nefolositoare".

Timpul fiind scurt, elevul nu va mai avea timp să selecteze ceea ce este de prisos sau nepotrivit, astfel că profesorul Maria Orzetic crede că şcolarul trebuie îndrumat de profesor, de familie spre lectura potrivită vârstei, "întrucât îndrumările oferite de adult economisesc timpul şi energia elevului, asigură capacitatea de înţelegere şi plăcerea lecturii".

"Părinţii, educatorii, învăţătorii şi profesorii trebuie să-i cunoască şi să-i îndrepte spre ceea ce li se potriveşte, chiar dacă este vorba de diferite tipuri de basme sau de povestiri. Unii copii sunt mai visători, alţii mai dinamici; nu există copilul-robot de vârsta cutare, căruia îi livrezi cărţile din fişierul... corespunzător", spune şi prof. univ. dr. Stelian Dumistrăcel, cercetător ştiinţific principal gradul I şi şeful Departamentului de dialectologie de la Institutul de Filologie Română "A. Philippide".

Nici o şcoală nu a primit fonduri de carte din 2008

Setea de cunoaştere şi desăvârşire nu a dispărut cu totul din vremurile când cititul unui roman reprezenta un adevărat prilej de relaxare, însă durerea este accentuată de lipsa şi vechimea cărţilor de pe rafturile bibliotecilor. "Nu avem fonduri pentru achiziţii, în jur se vede foarte multă carte veche. Dacă un copil vine azi şi cere o carte, eu nu i-o pot oferi, mai vine şi mâine şi iarăşi nu există, atunci există riscul ca acel copil să nu mai vină deloc", a prezentat Lăcrămioara Luchian situaţia în care se află multe dintre bibliotecile şcolare.

Astfel, acolo unde există dorinţă, părinţii achiziţionează pentru copii cărţile necesare şi foarte multe dintre titluri sunt donate bibliotecii. "Nici o şcoală nu a primit fonduri de carte din 2008, fiecare se descurcă cum poate, din fonduri proprii. Mai sunt cazuri când un părinte ia cartea şi o xeroxează", a mai spus doamna Luchian. În ceea ce priveşte vechimea, foarte multe cărţi sunt îngălbenite, datează din anii â40-â50, şi sunt foarte greu de parcurs filă cu filă.