Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Iubiți frați și surori în Domnul, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2026 drept Anul omagial al pastorației familiei c
Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Iubiți frați și surori în Domnul, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2026 drept Anul omagial al pastorației familiei c
Tradiția patristică, fundamentată pe revelația biblică, ne vorbește despre o taină a omului, ascunsă în el chiar de la creație, anume că bărbatul și femeia, egali în fața lui Dumnezeu din punctul de vedere al chemării lor la desăvârșire, au totuși vocații diferite și complementare, în sensul că se întregesc și se împlinesc unul prin celălalt. Părinții Bisericii au prețuit profund femeia creștină, evocând chipuri luminoase de femei - mironosițe, mucenițe, fecioare, cuvioase sau mame -, culminând cu Maica Domnului, modelul desăvârșit al femeii creștine, cea care este cu adevărat „simbol al Bisericii”. Prezența Maicii Domnului în viața și lucrarea Fiului lui Dumnezeu în lume, o prezență vie, dar discretă, smerită, a devenit paradigma slujirii femeii în Biserică.
Editura Basilica a Patriarhiei Române a continuat anul acesta proiectele editoriale misionare dedicate sfintelor femei românce, a căror canonizare a avut loc în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în 2025, cu ocazia Centenarului Patriarhiei Române.
Între sfintele cele mai iubite de poporul român, la loc de cinste se află Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, canonizată în anul 2025 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea
Preasfințiile Voastre, Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2026 drept Anul omagial al pastorației familiei creștine și Anul comemorativ al
În contextul Anului omagial comemorativ al sfintelor femei din calendar, ne îndreptăm gândul și inima către Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab, prima monahie româncă de neam domnesc canonizată la noi. De viță
Raport general sinteză Anul omagial al pastorației familiei creștine și Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosițe, mucenițe, monahii, soții și mame) Preafericite Părinte
De-a lungul istoriei Bisericii noastre au existat multe femei credincioase care au rămas în memoria sa pentru viața plină de sfințenie pe care au avut-o. În istoria mult încercată a ortodocșilor români de pe
Sfânta întâia Muceniță și întocmai cu Apostolii Tecla, pomenită în 24 septembrie, este una dintre femeile martire ale Calendarului creștin, cărora Biserica Ortodoxă Română le-a închinat Anul
Între 14 și 17 august 2026, Mănăstirea Văratec a trăit unele dintre cele mai însemnate zile ale istoriei sale recente. Hramul „Adormirea Maicii Domnului”, pomenirea Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec,
În temniţa de la Mislea erau închise tinerele fete. Acolo era o tânără studentă numită Aspazia. Ea primea liniştită toată suferinţa. Şi înfrunta toate bătăile şi suferinţele cu mult curaj, urmându-L pe
Pentru mamele de astăzi, adesea încercate de griji, de nesiguranță și de povara responsabilităților, Sfânta Filotimia devine un sprijin și o mângâiere. Ea arată că nu există osteneală zadarnică atunci câ
Monahismul bizantin își are originile în mișcarea ascetică orientală din secolele III-IV, inspirată de modele precum pustnicii amintiți mai sus. Aceste modele au fost preluate și dezvoltate într-un sistem bine
Sfințenia nu este rezervată unei anumite categorii de oameni, ci cu toții suntem invitați și chemați de Dumnezeu la desăvârșirea vieții lăuntrice. În societatea de astăzi, dincolo de oamenii a căror vocație arată în mod clar și constant implicare în cele duhovnicești, fiecare după rostul și ascultarea pe care le are în lume, este invitat la sfințenie.
Femeile Mironosițe au rămas în tradiția creștină simboluri ale credinței statornice, ale curajului și ale iubirii jertfelnice față de Hristos, iar Sfintele Femei Românce au dus peste veacuri aceeași lumină
Mănăstirea Hurezi din Arhiepiscopia Râmnicului este un loc cu un har special. Cu o vechime de mai bine de 300 de ani, ctitorie a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, Mănăstirea Hurezi se pregătește
Acum trei decenii aflam că pe muntele Ceahlău în urmă cu peste trei veacuri s-a nevoit Cuvioasa Mavra. Eram familiarizat cu acest munte şi mai ales cu condiţiile grele de a trăi acolo, de aceea m-am întrebat cum o monahie a reuşit să se nevoiască în acele locuri în urmă cu trei secole? Răspunsul vine de la sine dacă ne aplecăm asupra Istoriei monahismului românesc şi aflăm că pe Ceahlău au trăit timp de veacuri în asceză şi rugăciune monahii îmbunătăţiţi ai Moldovei, ceea ce a determinat pe mulţi să considere acest munte ca fiind Athosul românesc. În rândurile următoare o să încerc să creionez, pe baza Sinaxarului Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, portretul anahoretic al Cuvioasei Mavra, sărbătorită la 4 mai, despre care Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că a fost o „mare povăţuitoare isihastă”.
Hristos a înviat! Biserica Ortodoxă cinstește în Duminica a treia după Sfintele Paști pe Sfintele Femei Mironosițe. Acestea sunt mari dascăli ai Bisericii prin chemarea lor de a fi şi de a făptui,
Pentru credința sa în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru dragostea sa față de neamul românesc, tânăra Aspazia, una dintre studentele favorite ale poetului și profesorului universitar Lucian Blaga, avea să pătimească 14 ani în temnițe. Plini de înjosiri, tortură, foame, ger - o continuă dezumanizare orchestrată de comuniști. Avea să ne lase moștenire, spre neuitarea acelor cumplite vremi, una dintre cele mai literare, mai frumos scrise cărți de memorii: „Strigat-am către Tine, Doamne...”.
Sfânta și Marea Zi de Marți ne așază înainte, cu solemnitate și cutremur lăuntric, pilda evanghelică a celor zece fecioare, chemându-ne neîncetat la trezvie întru așteptarea Cerescului Mire. Cinci dintre
În contextul Anului omagial comemorativ al sfintelor femei din calendar, în această Duminică a 5-a a Postului Mare se cuvine să ne îndreptăm gândul și inima spre sfintele cuvioase care au fost odrăslite de pustiul cel mult roditor al virtuții. Departe de zgomotul lumii, în tăcerea și asprimea pustiei, ele au rodit țarina inimii, prin rugăciune, smerenie și nevoință, devenind pilde vii de credință și dăruire pentru toți cei care caută apropierea de Dumnezeu. Viețile lor ne arată că adevărata rodire nu vine din belșugul celor materiale, ci din adâncul unei inimi curate și din lucrarea virtuților.


