Etimologic, cuvântul canon provine din grecescul κανών, derivat din ebraicul qaneh, care se traduce prin trestie (denumirea științifică este Arundo donax), dar are și înțelesul de obiect tubular, drept, folosit ca instrument de măsurare. În limba greacă, termenul a păstrat sensul inițial, dar ulterior a început să desemneze, la modul general, o regulă, un model sau un dreptar. Din limba greacă, termenul de κανών a fost transliterat în latină prin canon, iar apoi a fost preluat în toate limbile romanice cu înțelesul de regulă pastorală emanată de o autoritate eclesială, care a fost aprobată sinodal și receptată prin consens de întreaga Biserică. Cu același înțeles, termenul de canon a fost preluat și în limbile germanice. În limba slavonă, termenul grecesc κανών a fost tradus prin правило (pravilă) și așa este folosit și astăzi în majoritatea limbilor slave. Din slavonă, termenul de pravilă a fost preluat și în română cu sensul de dispoziție sau hotărâre cu caracter civil sau bisericesc și s-a consacrat ca definind o colecție de canoane și/sau legi.
x
