Sunt oameni născuți să fie conducători. Preafericitul Părinte Daniel este cert unul dintre aceștia. Într-un fel, întreg parcursul său prealabil de pregătire și creștere umană și profesională pare a fi fost unul anume destinat unui viitor Patriarh. Avea calitățile care să-l impună pentru această responsabilitate. De altfel, s-a vorbit despre posibilitatea acestui „destin” cu mult înainte chiar de a deveni monah și ierarh. A fost de la bun început devotat total slujirii lui Hristos și cauzei Bisericii.


