Darurile se înmulţesc prin binecuvântare

Evanghelia Duminicii a VIII-a după Rusalii (Înmulţirea pâinilor şi a peştilor). Matei 14, 14-22

În vremea aceea, Iisus a văzut mulţimea de oameni şi I S-a făcut milă de dânşii şi a tămăduit pe toţi bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, s-au apropiat de dânsul ucenicii Săi şi I-au zis: locul acesta este pustiu şi, iată, e târziu; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere de mâncare. Iisus însă le-a răspuns: nu trebuie să se ducă; daţi-le voi să mănânce. Dar ei I-au spus: nu avem aici decât numai cinci pâini şi doi peşti. Atunci El a zis: aduceţi-le aici, la Mine. După aceea a poruncit oamenilor să şadă pe iarbă şi, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor. Şi au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline. Iar cei care mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii. Îndată după aceea, Iisus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.

Sfânta Evanghelie din Duminica a VIII-a după Rusalii, numită şi Evanghelia înmulţirii pâinilor şi peştilor, relatează minunea săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos după ce mai întâi a săturat mulţimile cu hrana cuvântului lui Dumnezeu care ajută pe om să înţeleagă rostul vieţii sale pe pământ şi viitorul său ceresc. Evanghelia ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos oferă celor veniţi la El mai întâi hrană pentru suflet şi apoi hrană pentru trup. Mulţimile de oameni au venit la Iisus pentru a asculta cuvântul Lui şi pentru a primi de la El vindecare de boli. După ce Mântuitorul a binevestit mulţimilor Evanghelia mântuirii şi a vindecat pe cei bolnavi aduşi la El, ucenicii Lui i-au cerut să dea drumul mulţimilor "ca să se ducă în sate să-şi cumpere de mâncare". El însă le răspunde ucenicilor, zicând: "daţi-le voi să mănânce". Atunci ucenicii I-au spus că au doar cinci pâini şi doi peşti. Mântuitorul Iisus Hristos, luând cele primite de la ucenicii Săi şi ridicându-şi ochii la cer, le-a binecuvântat, şi apoi le-a dat ucenicilor pentru ca ei să le împartă mulţimilor care aşteptau în cete şezând pe iarbă. Atunci, ca la 5.000 de bărbaţi în afară de femei şi copii s-au săturat din aceste cinci pâini şi doi peşti. În plus, au mai rămas 12 coşuri de firimituri, dovadă a faptului că hrana a fost suficientă şi chiar a prisosit.

Să ne hrănim mai întâi cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu

Primul îndemn al Evangheliei de astăzi este acesta: să hrănim mai întâi sufletul nostru cu ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi să cerem de la Hristos vindecare sufletească şi trupească. De aceea, Biserica Ortodoxă a rânduit să postim înainte de-a participa la Sfânta Liturghie, pentru ca mai întâi să ne hrănim sufletul ascultând cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Evanghelie şi apoi să ne împărtăşim cu Hristos-Domnul din Sfânta Euharistie, "spre vindecarea sufletului şi a trupului". Astfel, arătăm că omul este în primul rând fiinţă spirituală, cu suflet nemuritor, dornic de viaţă cerească veşnică, deşi este purtător de trup şi vieţuitor pe pământ. Omul este o fiinţă spirituală întrupată, o fiinţă raţională cu voinţă liberă şi iubitoare. Ca atare, omul se hrăneşte cu sensurile sau înţelesurile duhovniceşti ale Cuvântului lui Dumnezeu, ale lui Dumnezeu Cuvântul, Creatorul lumii şi al omului. Când Hristos Domnul ne explică tainele Împărăţiei cerurilor, El de fapt ne explică taina vieţii noastre veşnice la care este chemat omul creat după chipul lui Dumnezeu Cel veşnic viu. Prin urmare, în fiecare zi şi mai ales în duminici şi sărbători, trebuie să ne hrănim sufletul cu seminţele înţelesurilor dumnezeieşti ale Sfintelor Scripturi şi ale sfintelor rugăciuni.

Opera socială a Bisericii izvorăşte din Sfânta Liturghie

În al doilea rând, din Evanghelia de astăzi învăţăm că Mântuitorul Iisus Hristos distinge, dar nu desparte hrana duhovnicească de cea trupească. El dă întâietate hranei sufleteşti, dar nu uită că omul este şi trup. Astfel, când ucenicii Săi au intervenit ca El să slobozească mulţimile, pentru ca oamenii să-şi cumpere ceva de mâncare, atunci El le-a zis: "daţi-le voi să mănânce" (Matei 14, 16). Din aceasta învăţăm că ucenicii lui Hristos, şi deci Biserica întreagă, trebuie să aibă grijă de omul flămând. Ucenicii lui Iisus voiau să-I spună că nu sunt pregătiţi pentru a hrăni mii de oameni. Însă Mântuitorul Iisus Hristos după ce află de la ucenicii Săi că se află acolo totuşi ceva hrană materială, şi anume cinci pâini şi doi peşti, a cerut ca acest puţin să fie adus la El. Îndată Iisus a binecuvântat pâinile şi peştii, iar acest dar mic s-a înmulţit în mod minunat, încât din el s-au hrănit mii de oameni. Prin aceasta vedem că fiecare dar pe care îl aducem la biserică, oricât de mic sau de puţin ar fi el, când se binecuvântează de către Hristos devine o bucurie pentru mulţi oameni. De aceea, creştinii, încă din veacurile primare, s-au obişnuit să aducă la biserică pentru binecuvântare, pe lângă pâinile (prescurile) pentru Euharistie, şi alimente sau îmbrăcăminte pentru cei săraci şi bolnavi. Aşa s-a dezvoltat, deodată cu Liturghia euharistică, şi Filantropia, deodată cu slujba liturgică din biserică şi slujba de ajutorare a celor nevoiaşi. Aşadar, opera filantropică sau opera de caritate a Bisericii îşi are rădăcina în iubirea lui Dumnezeu arătată faţă de oameni în Iisus Hristos. De fapt, toată opera socială a Bisericii izvorăşte din Sfânta Liturghie. Toată filantropia creştină sau iubirea faţă de oameni izvorăşte din întâlnirea creştinilor cu Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor.

Darul oferit la biserică de oameni primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu

Cele cinci pâini aduse de cineva la întâlnirea cu Hristos au devenit simbolul pâinilor aduse la biserică pentru Proscomidie, adică pregătirea Sfintei Liturghii. Ele mai simbolizează şi cele cinci pâini pe care preotul le binecuvântează împreună cu grâul, untdelemnul şi vinul la slujba numită "Litie" care se săvârşeşte în cadrul Vecerniei Mari pentru a cere lui Dumnezeu să îşi reverse binecuvântarea Sa peste rodul de grâu, vin şi untdelemn în parohia sau mănăstirea respectivă, în ţara de care aparţine şi în toată lumea.

Din această Evanghelie învăţăm noi că darul mic pe care îl aducem la biserică devine bucurie pentru toţi oamenii care se hrănesc din darurile lui Dumnezeu. Rostul acestui mic dar adus la biserică este să ne arate cât de mult valorează mulţimea darurilor pe care Dumnezeu ni le dăruieşte când recolta este bună, când roadele pământului devin îmbelşugate. De aceea, noi trebuie să-I aducem lui Dumnezeu daruri din darurile Sale, să-I mulţumim pentru ele şi să cerem să le înmulţească. Când nu mai mulţumim lui Dumnezeu şi nu mai suntem recunoscători, atunci Dumnezeu îngăduie secetă sau inundaţii, oprind rodirea pământului pentru o vreme. Astfel, noi înţelegem mai bine că darurile prin care se întreţine viaţa noastră pe pământ provin de la Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului. Numai când nu mai avem sănătate deplină ne dăm seama ce mare dar este sănătatea, numai când nu plouă la vreme potrivită ne dăm seama cât de important este darul ploii, numai când nu trăim vremuri paşnice, ci tulburi, ne dăm seama cât de preţioasă este binecuvântarea păcii, a armoniei în societate, în familie, în lume.

Ceea ce aducem noi la întâlnirea noastră cu Hristos în biserică şi se binecuvântează devine binecuvântare nu doar pentru cei ce aduc darurile, ci şi pentru toţi cei care cer de la Hristos ajutorul lor.

Evanghelia ne îndeamnă să trăim în prezenţa binecuvântării lui Hristos, căutându-L pe El, hrănindu-ne spiritual cu Evanghelia Sa, pentru că Mântuitorul a spus: "Cuvintele Mele sunt Duh şi Viaţă" (Ioan 6, 63). Cuvântul Domnului nu este simplă informaţie, este relaţie vie, legătură vie a omului cu Dumnezeu. De aceea, Cuvântul Evangheliei este dătător de viaţă, de lumină, de putere, de bucurie, de pace, e pregustare a păcii şi dreptăţii din Împărăţia Preasfintei Treimi (Romani 14, 17).

Minunile lui Hristos, semne ale iubirii Sale sfinte şi milostive

Din Evanghelia de astăzi mai învăţăm şi faptul că Mântuitorul Iisus Hristos înmulţeşte cele cinci pâini şi cei doi peşti nu pentru a produce munţi de pâine şi mulţime de peşti. El nu face minuni pentru a impresiona sau pentru a fi lăudat, ci face toate acestea din iubire sfântă şi milostivă. Hristos săvârşeşte minuni ca să ajute pe om, să-l întărească în credinţă şi iubire, nu pentru a-l intimida. Minunile lui Hristos sunt minunile iubirii Lui milostive. Trebuie subliniat că minunea înmulţirii pâinilor şi peştilor se realizează pe când pâinile şi cei doi peşti se dăruiesc, se împart, se distribuie. Nu a văzut nimeni modul în care se înmulţeau pâinile şi peştii, ci s-a constatat doar că pâinile şi peştii s-au înmulţit pe când ele se împărţeau. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu înmulţeşte darurile ca noi să le acumulăm în rezerve mari, ca falsă siguranţă a noastră bazată pe lucruri materiale, ci adevărata minune se face pentru ca să se întărească comuniunea între Dumnezeu şi oameni, precum şi dărnicia oamenilor întreolaltă. "Dăruind altora, vei dobândi", spunea foarte frumos şi părintele Nicolae Steinhardt de la Mănăstirea Rohia. Deci, când dăruim altora, cu iubire şi cu smerenie, ceva util, obiecte sau bani, se goleşte buzunarul nostru, dar se umple inima noastră de bucuria duhovnicească a harului lui Dumnezeu cel Atotmilostiv. Astfel ne asemănăm cu Dumnezeu potrivit poruncii Mântuitorului : "Fiţi milostivi, precum Tatăl vostru cel din ceruri milostiv este" (Luca 6, 36).

La sfârşitul Liturghiei ortodoxe, ceea ce rămâne din pâinea adusă de credincioşi pentru pregătirea Sfintei Euharistii, adică anafora, se împarte tuturor, atât celor ce s-au împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului, cât şi celorlalţi ortodocşi participanţi la Sfânta Liturghie dacă au postit în acea zi. Pâinea aceasta binecuvântată, numită anaforă, ne aduce aminte de minunea înmulţirii pâinilor şi a celor doi peşti pe care Mântuitorul a săvârşit-o potrivit Evangheliei de astăzi, pentru a ne îndemna să fim darnici şi să cultivăm comuniunea şi ospitalitatea, ca răspuns al nostru la iubirea milostivă a lui Dumnezeu.

Înmulţirea pâinilor, prefigurarea Sfintei Euharistii

Există, desigur, şi un înţeles duhovnicesc adânc al acestei Evanghelii. Înmulţirea pâinilor de către Mântuitorul Iisus Hristos ne trimite şi la Taina Sfintei Euharistii, prin care se manifestă iubirea infinită şi veşnică a lui Hristos pentru lume. În Liturghia ortodoxă, după sfinţirea darurilor euharistice, preotul ia Agneţul şi zice: "Se frânge şi Se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce Se frânge şi nu Se desparte, Cel ce Se mănâncă pururea şi niciodată nu Se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte" (Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur). Deşi ne împărtăşim cu o părticică din Trupul lui Hristos, nu primim o parte din Hristos, ci în fiecare părticică din Sfânta Euharistie Se dăruieşte Hristos întreg. Cu alte cuvinte, noi nu ne împărtăşim cu părţi din Hristos, deşi ne împărtăşim cu părticele din Sfântul Său Trup, ci cu Hristos Însuşi întreg. În fiecare părticică din Sfântul Său Trup este prezent, prin harul Duhului Sfânt, Hristos întreg. Acest adevăr îl spune chiar Evanghelia după Ioan, unde Hristos Domnul spune: "Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el" (Ioan 6, 56). Când ne împărtăşim, primim Ceva, dar ne unim cu Cineva. Când primim o parte din Trupul lui Hristos, ne unim cu Hristos întreg. Prin Sfânta Euharistie nu ni se dăruieşte ceva trecător, ci ni se împărtăşeşte viaţa veşnică sau iubirea veşnică a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De aceea El spune: "Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi" (Ioan 6, 54). Din acest motiv, când ne împărtăşim la Sfânta Liturghie se cântă la strană: "Trupul lui Hristos primiţi şi din izvorul cel fără de moarte gustaţi". Noi ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Domnului din Sfânta Euharistie, dar Îl primim pe Domnul Însuşi. El devine Viaţa vieţii noastre, arvuna învierii noastre şi a vieţii veşnice. Pâinea şi vinul sunt limitate şi trecătoare, dar ceea ce se oferă prin pâinea prefăcută în Trupul Domnului şi prin vinul prefăcut în Sângele Domnului sunt daruri cereşti, netrecătoare, adică viaţa lui Hristos Cel veşnic împărtăşită oamenilor acum în arvună, iar la a doua Sa venire, în plinătate.

Cum trebuie să folosim darurile binecuvântate de Dumnezeu?

Mai reţinem din Evanghelia de astăzi şi un aspect deosebit de semnificativ pentru viaţa noastră, şi anume cum trebuie să folosim darurile binecuvântate de Dumnezeu. După ce s-au săturat mulţimile, rămăşiţele de hrană, adică firimiturile, au fost adunate în 12 coşuri. Acest fapt simbolizează adevărul că Dumnezeu hrăneşte poporul ales, cele 12 triburi ale lui Israel, dar şi Biserica celor 12 Apostoli. Însă, dincolo de această semnificaţie spirituală, Evanghelia ne mai arată că pâinea nu trebuie risipită, aruncată, părăsită, neglijată, ci trebuie adunată, păstrată, folosită în mod deplin sau chibzuit. Astfel, Evanghelia ne învaţă să fim economi şi cuviincioşi, să fim cu grijă faţă de darurile lui Dumnezeu chiar şi atunci când avem belşug de lucruri materiale. În plus, locul unde ne-am hrănit trebuie lăsat curat, nu murdărit; frumos, nu urâţit cu resturi de hrană aruncată pe jos.

Aşadar, Evanghelia de azi ne cheamă la împărtăşirea din darurile lui Dumnezeu, la recunoştinţă şi în acelaşi timp la grijă deosebită faţă de darurile lui Dumnezeu, care, dacă ne prisosesc, nu trebuie risipite. Din păcate, există şi astăzi oameni care au belşug de lucruri materiale şi le risipesc cu multă uşurinţă şi nepăsare, în timp ce alţi oameni mor de foame. Evanghelia ne învaţă că, dacă avem belşug de hrană, nu trebuie să o risipim, ci să ne gândim şi la cei care nu au deloc pâine. În acest sens, cineva se ruga zicând: "Dă, Doamne pâine celor flămânzi şi foame de Tine celor ce au prea multă pâine!"

Să ne ajute Bunul Dumnezeu să învăţăm din Evanghelia de astăzi că mai întâi trebuie să hrănim sufletul nostru prin comuniunea noastră spirituală cu Hristos, iar darurile materiale care ne prisosesc nu trebuie risipite, ci folosite cu multă chibzuinţă şi înţelepciune, spre slava lui Dumnezeu şi spre a noastră mântuire. Amin!

† Daniel

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei

 Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române