Drum cu prioritate

Evanghelia duminicii a X-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului) Matei 17, 14-23

14. Şi mergând spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,

15. Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.

16. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.

17. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine.

18. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.

19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?

20. Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.

21. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post.

22. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor.

23. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!

Pentru a ne apropia de mesajul central al acestei evanghelii, vreau să vă povestesc, în linii mari, despre cum văd unii sau alţii priorităţile, dându-vă ca exemplu două situaţii cunoscute de mine, petrecute în mijlocul a două familii.

În prima, gospodina casei, o femeie foarte credincioasă, dar, din păcate, lipsită de discernământ, s-a hotărât la un moment dat să facă un pelerinaj la Medjugorje, în Iugoslavia, acolo unde se spune că s-a arătat cândva Maica Domnului. Pentru drum şi celelalte cheltuieli trebuia să aloce, bineînţeles, o bună parte din bugetul casei. Soţul, care în principiu nu era împotriva pelerinajului, i-a atras atenţia că greutăţile de moment, mai ales cu întreţinerea copiilor, nu le pot permite acum această cheltuială şi a sfătuit-o să amâne plecarea. Nu l-a ascultat, însă, replicându-i că ea consideră prioritar pelerinajul şi evlavia faţă de Maica Domnului, nu problemele casei, şi a plecat, declanşând, astfel, un mare conflict cu soţul ei.

În cea de-a doua familie, unul dintre soţi, după ce şi-a luat concediul, a rămas în continuare la serviciu pentru a mai câştiga nişte bani, extrem de necesari pentru familia sa. A socotit prioritar să ajute familia muncind în continuare, în locul odihnei pe care, de altfel, o merita cu prisosinţă. Motivarea a fost simplă: voi pleca în concediu altădată, cu ajutorul Domnului, acum e nevoie să scot familia din impasul financiar.

O vindecare cu subînţeles

Iată, două atitudini diferite, care, sub alte forme, pot fi întâlnite foarte des în viaţa semenilor noştri. De aceea, în cele ce urmează ne propunem să încercăm a răspunde la întrebarea „ce este prioritar pentru mine acum?”, raportat la situaţia, timpul şi locul în care mă găsesc.

Gândul de a medita asupra acestei întrebări mi-a fost sugerat de evanghelia acestei duminici, în care ni se relatează episodul vindecării unui copil lunatic. Parcurgând cu atenţie textul evanghelic, ne dăm seama, fără greutate, că mesajul ei principal este credinţa. Cu toate că la un moment dat Mântuitorul atrage atenţia că „acest neam de demoni (de care suferise copilul bolnav, n.n.) nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post”, nu rugăciunea şi postul sunt temele principale, ci credinţa. Căci rugăciunea şi postul sunt, de fapt, căi sau mijloace, pentru întărirea credinţei.

Aşadar, credinţa! Este foarte important să observăm (şi să stabilim) tema principală, prioritară, pentru a înţelege sensul adânc al intenţiei Mântuitorului. El nu doar a vindecat un suferind, ci a voit să atragă atenţia cât de importantă este credinţa în actul vindecării. Al mântuirii, de fapt. Căci această vindecare, ca toate celelalte, prevesteşte marea vindecare a neamului omenesc, adică mântuirea. Iar pentru dobândirea ei este nevoie, întâi de toate, de credinţă.

Să luăm aminte că la întrebarea ucenicilor, legată de scoaterea demonului din copilul bolnav, „de ce noi n-am putut să-l scoatem?”, Mântuitorul a răspuns: „Pentru puţina voastră credinţă!”. Dacă nu recunoaştem, aşadar, credinţa, ca temă prioritară, riscăm să rămânem în afara subiectului...

Priorităţile părinţilor, priorităţile copiilor

Din raţiuni pedagogice, însă, nu vom vorbi pe larg acum despre virtutea credinţei. Poate o vom face altădată, cu ajutorul Domnului. Acum, plecând de la constatarea subiectului principal, vrem să evidenţiem cât de importantă este sesizarea priorităţilor, în general, în viaţa noastră particulară şi publică, potrivit vârstei, preocupărilor, condiţiilor concrete etc.

Să luăm ca exemplu, bunăoară, familia şi relaţiile dintre membrii ei. Prioritar pentru părinţi este să crească şi să educe copiii creştineşte, dându-le hrană la timp, o dată cu toate cele necesare pentru a-i forma ca cetăţeni şi creştini vrednici ai neamului. Pentru că cei ce nu-şi educă bine copiii „sunt mai răi decât ucigaşii” - spune Sfântul Ioan Gură de Aur. „Căci - spune mai departe Sfântul Părinte - ucigaşii omoară trupul, pe când părinţii care nu-i educă pe copii le ucid sufletele...”

Prioritar pentru copii, la rândul lor, este să dea deplină ascultare părinţilor, răspunzând obligaţiilor lor de elevi, studenţi ş.a.m.d. Să ştie că înainte de a cere ceva (bani, plecări în excursii, diferite alte distracţii), trebuie să ofere ceea ce sunt datori. Nu invers! Adică, să nu schimbe priorităţile. Subliniem acest aspect pentru că, din păcate, întâlnim adesea atitudini nefireşti, când copii needucaţi cum trebuie pun pe primul plan distracţiile, iar ceea ce datorează pe planul doi, sau deloc! Iar această răsturnare de valori nu duce niciodată la bine. Căci astfel de copii, în loc să-şi formeze un caracter moral-creştin, şi-l deformează, expunându-se, apoi, unui şir neîntrerupt de eşecuri, unele ireparabile...

Întrebarea esenţială

Întrebarea noastră, „ce este prioritar?”, nu se limitează, desigur, la relaţiile de familie. Fiecare om, pentru a-şi forma un comportament creştin autentic, trebuie să se întrebe mereu: „căror gânduri dau prioritate?”, „căror cuvinte?”, „căror porniri?”, căror fapte?”. Răspunzând corect la aceste întrebări, vom face întotdeauna deosebire între ceea ce este principal şi ceea ce este secundar, pentru mine, ca individ, pentru familia mea şi, nu în ultimul rând, pentru neamul meu.

Întrebarea „cheie” a meditaţiei noastre trebuie, creştineşte vorbind, completată. De aceea, pentru folosul sufletesc deplin, ne vom întreba astfel: „Ce este prioritar pentru mântuirea mea?”. Răspunsul ni l-a dat, o dată pentru totdeauna, Mântuitorul nostru Iisus Hristos: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate acestea (celelalte, n.n.) se vor adăuga vouă!” (Luca 12, 31). Cu alte cuvinte, dacă vom da prioritate valorilor eterne, ne vom bucura deplin şi de cele vremelnice. Dacă vom rândui, însă, cele trecătoare înaintea celor ce ţin de împărăţia lui Dumnezeu, bucuria va fi scurtă şi superficială, transformându-se curând în dezamăgire şi dezgust.

Intersecţia posibilităţilor

De multe ori, însă, din pricina slăbiciunilor, a supărărilor, a mizeriei cotidiene, a păcatelor etc., nu reuşim a sesiza singuri ceea ce este prioritar pentru noi, la un moment dat. Ce vom face în acest caz? Vom apela neîntârziat la duhovnicii noştri, care, cu puterea harului dumnezeiesc şi cu înţelepciunea experienţei lor sacerdotale, ne vor deschide ochii spre a vedea ceea ce singuri nu vedem. Vom înfăţişa, aşadar, preotului-duhovnic datele problemei şi-l vom întreba: „Părinte, ce să fac?”. Iar preotul, cumpănind bine lucrurile, chiar dacă nu ne va da o soluţie imediată, ne va ajuta cel puţin să rânduim priorităţile, ceea ce nu este puţin lucru. Căci a cunoaşte şi a da curs la ceea ce are întâietate este, deodată, un act de înţelepciune, bună-chivernisire, ascultare şi smerenie. Pe scurt, un act mântuitor. Un act care ne salvează şi ne ajută să propăşim într-o anumită etapă a vieţii, dar a cărui importanţă depăşeşte incomensurabil lumea de aici.

Să ne ajute Dumnezeu să alegem întotdeauna în cel mai înţelept mod atunci când drumul vieţii ne duce la o răspântie de posibilităţi!