Dumnezeu nu are loc acolo unde omul valorează mai puţin decât animalul

Duminica a 23-a după Rusalii (Vindecarea demonizatului din ținutul Gherghesenilor) Luca 8, 26-39

În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în ținutul Gherghesenilor, care este în fața Galileii. Și, ieșind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon și care de multă vreme nu mai punea haină pe el și în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Văzându-L pe Iisus, a strigat, a căzut înaintea Lui și cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!, fiindcă poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulți ani îl stăpânea; și era legat în lanțuri și în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era dus de demon în pustie. Și l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ți este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulți intraseră în el. Și-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Și era acolo o turmă mare de porci, care pășteau pe munte. Și L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; iar El le-a îngăduit. Și, ieșind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe țărm în lac și s-a înecat. Iar păzitorii, văzând ce s-a întâmplat, au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Atunci au ieșit locuitorii să vadă ce s-a întâmplat și au venit la Iisus și au găsit pe omul din care ieșiseră demonii, îmbrăcat și întreg la minte, șezând jos, la picioarele lui Iisus, și s-au înfricoșat. Iar cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Și L-a rugat pe El toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare. Atunci El, intrând în corabie, S-a întors înapoi. Iar bărbatul din care ieșiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul, zicând: Întoarce-te la casa ta și spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu. Și el a plecat, vestind în toată cetatea cât bine i-a făcut Iisus.

Ne aflăm la începutul activității Mântuitorului Iisus Hristos, moment în care El începe a-i învăța pe ucenici Evanghelia Împărăției, pentru ca apoi să îi trimită la propovăduire (Luca 9: 1-6/ Matei 10/ Marcu 6: 7-13).

Hristos le dă putere asupra duhurilor celor necurate, de aceea acest moment servește drept pregătire pentru prima parte a misiunii lor (autoritate asupra demonilor), iar la scurt timp după aceasta vor avea loc învierea fiicei lui Iair și vindecarea femeii care suferea de scurgerea de sânge (puterea asupra oricărei boli).

Evanghelia de față ne vorbește despre suferința celor stăpâniți de duhurile necurate; însă învățătura Mântuitorului Iisus Hristos nu se rezumă niciodată doar la ceea ce se vede, ci cuvântul Domnului se pleacă foarte mult spre înțelesul duhovnicesc al celor relatate. În acest caz, putem spune că evanghelistul vrea să ne atragă atenția asupra faptului că prin oameni demonizați nu putem înțelege doar pe cei din pericopa evanghelică de azi, ci pe toți cei stăpâniți de păcate și patimi egoiste, prin care omul se înstrăinează de Dumnezeu și de semeni.

Cei din Evanghelia de astăzi nu sunt stăpâniți de o patimă fizică sau emoțională, ci de demoni. Cu alte cuvinte, erau atât de stăpâniți de rău, încât au devenit ei înșiși o sursă de rău. În cuvântul ce urmează, mi-aș dori scoaterea în evidență a unor ­aspecte pe care dacă nu le vom explica, acestea ar putea părea contradictorii.

Unul sau mai mulți demonizați?

În Sfânta Scriptură se vorbește în trei locuri despre această minune. Sunt însă unele aspecte relatate în mod diferit de evan­gheliști. Sfântul Evanghelist Matei vorbește despre mai mulți demonizați, iar aceștia sunt plasați în ținutul Gadarenilor, pe când Sfinții Evangheliștii Marcu și Luca vorbesc despre unul singur şi locul indicat este ținutul Gherghesenilor. Lucrul acesta nu este deloc contradictoriu. Sfinții evangheliști au pus accentul pe faptul că diavolul dobândise stăpânire pe creația lui Dumnezeu, pe nevoia vindecării celor bolnavi și nu pe detaliile legate de numărul sau locul exact în care se aflau cei stăpâniți de duhurile necurate.

Sfântul Apostol Matei s-a referit la amândoi demonizații, fără să ofere detaliile faptului, şi anume că doar în unul din cei doi era prezentă „legiunea” demonilor, lăsând doar să se presupună că demonii erau numeroși, pentru că au intrat într-o întreagă turmă de porci.

Pe de altă parte, Sfinții Evan­gheliști Marcu și Luca descriu dialogul dintre Hristos și omul în care a fost prezentă legiunea ­demonilor, dar nu se ostenesc să descrie prezența altor demonizați sau a altor oameni, pentru că acel om a fost cu siguranță personajul principal în acea situație.

Deci, așa cum am spus, faptul că Matei se referă la doi posedați, în timp ce celelalte două Evanghelii se concentrează pe cel cu care Mântuitorul a dialogat, nu generează nici o contradicție, căci acest lucru nu exclude faptul că o altă persoană posedată ar fi ­putut fi prezentă acolo.

Ținutul Gadarenilor sau ținutul Gherghesenilor? 

Un alt aspect contradictoriu ar putea fi legat de locul săvârşirii minunii. Sfântul Apostol Matei vorbește despre ținutul Gadarenilor, iar Sfinții Marcu și Luca vorbesc despre ținutul Gherghesenilor. Dacă ne vom uita pe o hartă, ne vom da seama că ambele orașe se aflau în aceeași regiune - Decapolis, regiune ce ajunge până la Marea Galileii, la sud-est. Prin urmare, în realitate, toate cele trei Evanghelii ne spun în ce regiune a avut loc minunea, dar nu indică orașul specific. În toate cele trei cazuri, pentru ca relatarea să aibă totuși sens, locul ar trebui să fie în vecinătatea lacului Ghenizaret, numit și Marea Galileii, unde porcii ar fi mers să se arunce.

Pe de altă parte, problema localizării geografice a minunii este mai interesantă, căci orașul Gherghesa este la aproape 50 km de lac, iar orașul Gadara la 13 km, deci cum ar fi putut porcii să ajungă în lac? Și, totuși, de ce Sfintele Evanghelii s-au referit la două orașe diferite, Gadara și Gherghesa?

Să nu uităm faptul că Sfântul Matei și-a scris Evanghelia adresându-se în special evreilor și, prin urmare, vorbind despre regiunea Gadarenilor, el s-a referit la orașul Gadara, căci era foarte cunoscut locuitorilor zonei, dar mai puțin cunoscut celor din afară.

Sfinții Marcu și Luca însă au scris Evangheliile lor adre­sându-se unui public vast, inter­na­țional, format din neamuri sau non-evrei. Este logic că, în acest caz, s-au referit la Gherghesa, deoarece acesta era cel mai important oraș din acea zonă, lucru ce ar fi putut ajuta la localizarea în regiune. Aşadar, o adevărată contradicție ar fi existat dacă, în loc să se refere la o regiune, Evangheliile s-ar fi referit la o anumită localitate, însă este evident că localitatea specifică trebuie să fi fost lângă Marea Galileii, deşi aceasta nu este menționată clar, probabil pentru că era foarte mică și ar fi fost necunoscută cititorilor. A fost suficient să se indice regiunea în care au avut loc evenimentele. 

„Spune cât bine ți-a făcut ție Dumnezeu!” 

Evanghelia nu ne vorbește doar despre minunea vindecării, prin care Domnul își manifestă puterea asupra duhurilor necurate, ci în ea găsim și o mărturisire a lui Hristos ca Fiul Dumnezeului Atotputernic, iar pentru noi această afirmație este temelia, piatra credinței noastre și motivul pentru care purtăm numele de creștini.

Dostoievski, în romanul ­„Demonii”, i-a avertizat pe oameni că demonii pot fi dezlănțuiți, demonii se pot strecura într-un popor întreg, precum în turma de porci, și că oamenii pot pieri. În pasajul evanghelic de astăzi, Domnul Hristos a pus accentul pe darul vieții, care este mult mai prețios decât cele materiale, decât o turmă de porci. Cei de atunci, dar și noi, cei de astăzi, prețuim însă mai mult cele materiale decât viaţa, sănătatea sau liniștea aproapelui. Adesea sunt distruse familii de dragul câștigului. În minciună, omul de astăzi este în stare să salveze un „porc” și să sacrifice 10.000 de oameni.

Într-adevăr, Hristos salvează doi oameni prin sacrificiul a 2.000 de porci. Noi trebuie să fim atenți, căci deși mărturisim uneori pe Iisus ca Fiul lui Dumnezeu, o facem deseori nu din plinătatea iubirii și a bunătății, ci mai degrabă din alte motive secundare. Trebuie să-L mărturisim pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, așa cum l-a mărturisit cel vindecat - să mergem și să spunem tuturor cât bine a făcut Domnul cu noi în fiecare zi, iar aceasta să o facem nu numai cu vorba, ci mai ales cu faptele noastre. Să propovăduim pretutindeni prin faptele vieții noastre pe Cuvântul lui Dumnezeu și, numai dacă este nevoie, să spunem și câteva cuvinte. Amin!