Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia de Duminică Mesajul dragostei lui Dumnezeu

Mesajul dragostei lui Dumnezeu

Galerie foto (1) Evanghelia de Duminică
Un articol de: Pr. Dr. Nicolae Gilla - 12 Ian, 2020

Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului) Matei 4, 12-17

În vremea aceea, auzind că Ioan a fost întemnițat, Iisus a plecat în Galileea. Și, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon și Neftali, ca să se împlinească ceea ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice: „Pământul lui Zabulon și pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit”. De atunci a început Iisus să propovăduiască și să spună: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor.

 Pe vremea când telegraful era cea mai rapidă metodă de comunicare, un birou de telegraf căuta oameni care știau codul Morse. Așa că a postat un anunț în ziar, invitând doritorii la sediul acelui birou de telegraf. Un tânăr a văzut anun­țul și fiindcă era cunoscător al codului Morse, în ziua cu pricina, s-a prezentat la acel birou de telegrafiat. În sala de aștep­tare se adunaseră deja mai mulți can­didați. Nu era tocmai liniște, ba dimpotrivă, conversații, zgomote și gălăgie, iar în fundal se auzeau sunetele unui instrument de telegraf. După câteva minute, noul venit s-a ridicat și, spre surprinderea celorlalți candidați, fără să bată la ușă, a intrat în biroul telegrafului. După câteva minute, șeful biroului de telegraf, însoțit de tânărul care tocmai intrase, vine în sala de așteptare și le spune celorlalți candidați: Vă mulțumesc că ați venit, dar slujba a primit-o acest tânăr. Aceștia, mâhnindu-se, au întrebat: De ce primește slujba? Noi nu am avut ocazia nici măcar să ne prezentăm. El a venit ultimul și a primit-o. Este nedrept! Șeful a răspuns: În timp ce cu toții așteptați, am transmis prin telegraf următorul mesaj: „Dacă înțelegeți acest mesaj, veniți direct în birou. Slujba este a dumneavoastră!”

Lumea în care trăim este cel puțin la fel de zgomotoasă și plină de împrăștiere precum sala de așteptare a acelui birou de telegraf și, precum acolo, și aici sunt mesaje care așteaptă să fie receptate, înțelese și interpretate corect. Suntem chemați să ne însușim codul Morse al Evangheliei, să recunoaștem mesajul Ei, în pofida tuturor zgomotelor de fond care caută să-l estompeze.

Evanghelia de azi ne poate oferi o orientare, ajutându-ne să auzim și să înțelegem mesajele dragostei lui Dumnezeu, din tumultul zgomotului de fond al lumii.

Textul ales pentru această duminică începe prin a spune că Mântuitorul, auzind că Ioan a fost întemnițat, s-a retras în Galileea. Fapt care aduce în prim-plan ideea vulnerabilității omului Iisus Hristos, existând posibilitatea să fi fost arestat, ca adept al lui Ioan. S-a mutat într-o zonă îndepărtată, obscură, plină de păgâni și lipsită de evla­vie, ca un criminal căutat. Prorocul Isaia, cu peste 700 de ani înainte de acestea, descoperea planul Tatălui Ceresc ce avea să se împlinească prin Hristos Domnul: „Galileea neamurilor. Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi.” (Isaia 8, 23; 9, 1).

Nici o biserică nu e prea mică spre a-L cuprinde

De ce a trăit Hristos în Galileea, la Capernaum, cu neamurile, cu nevrednicii și nu cu presupușii pioși din Ierusalim? Pentru a arăta tuturor mesajul iubirii Sale, transpus în cotidian, în viața de zi cu zi: Iată, Eu Mă apropii de tine, oriunde te-ai afla! A trăit cu cei săraci și sărmani. S-a apropiat de ei, se apropie și de noi. Galileea neamurilor este practic lumea întreagă de atunci și până la sfârșitul veacurilor. Iată, așadar, Galileea neamurilor și în vremea noastră, în țara noastră, în biserica noastră. Iar Hristos se apropie de noi și trăiește printre noi. Da, El încă o face și în prezent și nădăjduim că nu ne va lăsa nici în cele care ne stau înainte, provocări şi dificultăţi. El trăiește în noi prin Cuvintele Sale și prin Sfintele Taine. Nici o biserică, oriunde s-ar afla, nu este prea mică sau îndepărtată pentru ca El să nu fie prezent cu Trupul Său cel Sfânt și cu Scump Sângele Său într-însa.

Domnul își arată desăvârșita lui umanitate, asumându-și toate neputințele noastre, și trimite semnul dragostei Sale în toate cotloanele lumii, până în cele mai umbroase locuri sau ținuturi.

Împărăţia lui Dumnezeu vine la toţi oamenii prin Fiul Său

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Se smerește pe Sine și se face una cu oamenii, cu nea­murile, cu toate popoarele. Hristos Domnul se apropie de noi pentru că ne iubește atât de mult, arătându-ne cum putem scăpa de urâciunea noastră, de balastul vieții noastre, cu toate dezamăgirile, bolile și de mizeria păcatului nostru. O spune în câteva cuvinte simple. Practic, nimic nou, nimic special. Sfântul Ioan Botezătorul și ceilalți profeți nu au propovăduit nimic altceva. Un mesaj scurt și pregnant care exprimă totul: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor.

Da, s-a apropiat Iisus Hristos Domnul, Împărăția cerurilor și prin aceasta stăpânirea lui Dumnezeu. Hristos Se apropie de oameni, de evrei, de neamuri și de toate popoarele. Dumnezeu nu vrea să stăpânească altfel decât prin Iisus Hristos, Fiul Său Cel Unul Născut, și astfel stăpânirea lui Dumnezeu se apropie de toți oamenii prin El. Iar fundamentul acestei stăpâniri ne-a fost revelat la doar câțiva ani după cuvântarea lui Iisus, dovedit prin realitatea morții și învierii Domnului Hristos. Prin aceasta Dumnezeu ne-a arătat cum și cât Se apropie de noi toți și ne ajută să ieșim din marasmul vieții noastre păcătoase. Pe cruce și întru învierea Sa a nimicit rădăcina tuturor păcatelor, dăruindu-ne viață și invitându-ne să fim părtaşi vieții veșnice. 

Pocăiți-vă! – invitația la o viață nouă

Acest imperativ reprezintă îndemnul la viața aflată sub stăpânirea lui Dumnezeu, la o viață izvorâtă din puterea părtășiei la moartea și învierea lui Hristos.

Pocăiți-vă! înseamnă întoar­ceți toată ființa voastră spre Părintele luminilor, de la care vin toată darea cea bună și tot darul desăvărșit.

Pocăiți-vă! înseamnă răzgân­diți-vă!, schimbați perspectiva privind în adâncul lucrurilor.

Pocăiți-vă! înseamnă ajus­tați-vă gândirea la noile circum­stanțe!

Așadar, suntem chemați să nu mai îngăduim ca legile acestei lumi să ne determine gândirea și acțiunile. Nici egoismul, principiul performanței, fricile de tot felul sau invidia nu ar trebui să guverneze viața noastră. Nu! Hristos Domnul ne invită să ne schimbăm mintea primind viața și mântuirea pe care Le aduce. El, Lumina care strălucește în întuneric, vine să lumineze și viața noastră.

Mesajul Său poate fi rezumat astfel: Am venit să aduc un alt fel de Împărăție, să aduc un alt fel de stăpânire, un alt fel de logică, pregătește-te pentru aceasta. Vino! Te aștept!

„Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie?”

În Palestina, în urmă cu peste 2.000 de ani, un Propovăduitor al Împărăției cerurilor – Hristos Domnul – s-a retras spre nord, când a auzit că un alt propovăduitor al Împărăției cerurilor – Ioan Botezătorul – a fost arestat. Observatorul neimplicat ar putea vedea acest fapt ca o dovadă a răutății din această lume. Dar noi cei care ne numim cu numele lui Hristos, creștinii, putem vedea în aceasta începutul înfăptuirii Împărăției lui Dumnezeu. Mass-media relatează adesea despre catastrofe de neimaginat. Observatorul neimplicat ar putea vedea și în ele tot atâtea dovezi ale răutății lumii acesteia. Dar noi, creștinii, putem recunoaște cu totul altceva: purtarea de grijă a lui Dumnezeu, dragostea Lui care ne ține în viață, în ciuda greutăților și a catastrofelor pe care le trăim. Astfel putem glăsui împreună, prin cuvântul psalmistului, care zice: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema. (Ps. 115, 3-4)

Iată, așadar, noi, creștinii, suntem invitați să ne regăsim în postura solicitantului locului de muncă în biroul de telegraf: să auzim mesajul dragostei lui Dumnezeu, destinat nouă, în cel mai tainic și personal mod cu putință. Să Îl recunoaștem în tot ceea ce ne înconjoară, în tot locul și la tot pasul, ne­lă­sându-ne duși în eroare de bruiajul zgomotului de fond al lumii, căci El ne-a scos de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului iubirii Sale (Col. 1, 13). Amin!

Citeşte mai multe despre:   Duminica după Botezul Domnului  -   predica  -   pocainta