Duminica a 30-a după Rusalii (Dregătorul bogat - păzirea poruncilor) Luca 18, 18-27 În vremea aceea un dregător oarecare s-a apropiat de Iisus şi L-a întrebat, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să
Slujitorii răi pierd împărăţia lui Dumnezeu
Evanghelia Duminicii a XIII-a după Rusalii (Pilda lucrătorilor celor răi) Matei 21, 33-44
Zis-a Domnul: Ascultaţi pilda aceasta: era un om oarecare stăpân al casei sale, care a sădit vie şi a împrejmuit-o cu gard; apoi a săpat într-însa teasc, a clădit un turn de pază şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Când a sosit vremea roadelor, a trimis pe slujitorii săi la lucrători, ca să ia partea lui de roade; dar lucrătorii, punând mâna pe slujitori, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre. Din nou a trimis pe alţi slujitori, mai mulţi decât cei dintâi, şi le-au făcut şi acelora tot aşa. La urmă a trimis la ei pe fiul său, zicând: se vor ruşina de fiul meu; însă lucrătorii viei, văzând pe fiul, au zis între ei: acesta este moştenitorul, veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi, punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât. Deci, când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători? I-au răspuns: pe cei răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor. Iisus le-a zis: n-aţi citit niciodată în Scripturi că piatra pe care au aruncat-o ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului? De la Domnul s-a făcut aceasta şi este lucru minunat în ochii noştri. De aceea vă spun vouă că se va lua de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi se va da neamului care va aduce roadele ei. Şi cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar peste care va cădea ea, pe acela îl va spulbera.
Sfânta Evanghelie din Duminica a XIII-a după Rusalii este plină de înţelesuri duhovniceşti care se referă atât la istoria mântuirii neamului omenesc, cât şi la viaţa Bisericii. Parabola sau pilda pe care Mântuitorul Iisus Hristos ne-o prezintă în Evanghelia acestei zile se referă la Legea Veche, la Vechiul Testament. Via pe care un stăpân o sădeşte, o împrejmuieşte cu gard, o înzestrează cu un teasc şi cu un turn de veghe şi de apărare reprezintă lucrarea mântuitoare a lui Dumnezeu, Stăpânul lumii, la care cheamă lucrători. Lucrătorii angajaţi ca să lucreze în vie sunt slujitorii Legii celei Vechi. Aceştia erau regi, arhierei sau mari preoţi şi învăţători de Lege. Evanghelia ne mai spune că, după ce a sădit via, a împrejmuit-o, a săpat teasc în ea şi a zidit turn, adică a lăsat via lucrătorilor într-o stare de organizare completă, stăpânul viei a plecat departe şi a lăsat lucrători în vie să o păzească şi să o cultive pentru a o face roditoare. Plecarea stăpânului departe are aici înţelesul duhovnicesc de libertate multă dăruită lucrătorilor.
Dumnezeu doreşte să împlinim voia Lui în mod liber
Stăpânul nu a rămas lângă lucrători să-i supravegheze din aproape, ci îi supraveghea din depărtare, ca şi când nu-i mai vedea. Prin aceasta Evanghelia ne arată cât de mult respectă Dumnezeu libertatea noastră de acţiune. El ne dăruieşte libertate, ca noi în mod liber să împlinim voia Lui, să alegem între a fi credincioşi şi recunoscători sau a fi necredincioşi şi nerecunoscători. Să alegem între a fi lucrători cinstiţi şi buni, sau lucrători vicleni şi răi. Aceasta este semnificaţia cuvintelor: "Iar el s-a dus departe" (Mt. 21, 33). Însă această libertate pe care stăpânul viei o acordă lucrătorilor viei nu este o indiferenţă din partea stăpânului viei; plecarea lui departe nu înseamnă nepăsare în privinţa modului cum este lucrată via şi în privinţa timpului când ea trebuie să aducă roade. De aceea, stăpânul viei trimite, periodic, oameni ai săi ca să vadă cum lucrează lucrătorii din vie şi dacă via este roditoare sau neroditoare. Plecarea departe mai are şi înţelesul de îndelungă răbdare a lui Dumnezeu, Care nu pedepseşte pe om imediat după ce a săvârşit păcatul, ci, prin diferite mijloace, voieşte să-l întoarcă din calea păcatului, pe calea împlinirii poruncilor Sale. Evanghelia ne spune că toţi cei trimişi de Dumnezeu ca să verifice lucrarea lucrătorilor din vie au fost bătuţi sau chiar omorâţi, "pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre" (Mt. 21, 35). După aceea, stăpânul viei a trimis şi mai mulţi oameni ai săi, dar toţi au avut aceeaşi soartă, toţi au îndurat acelaşi tratament ostil, umilitor şi ucigaş din partea lucrătorilor viei. În cele din urmă, stăpânul viei a trimis pe însuşi fiul său, ca să vadă cum se comportă şi cum lucrează lucrătorii din vie. Dar aceşti lucrători vicleni şi răi au zis: "Acesta este fiul, adică moştenitorul. Veniţi să-l omorâm şi să avem noi moştenirea lui. Şi punând mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au ucis" (Mt. 21, 38-39). După ce a pronunţat aceste cuvinte, Mântuitorul Iisus Hristos a întrebat pe arhiereii şi fariseii care se aflau de faţă: "Ce va face stăpânul viei cu aceşti lucrători răi?" (Mt. 21, 40). Iar ei au răspuns: "Pe cei răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători care vor da roadele la timpul lor" (Mt. 21, 41). Atunci pentru a le arăta că lucrătorii răi sunt tocmai ei, arhiereii, fariseii şi cărturarii, Mântuitorul Iisus Hristos le-a zis acestora: "Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va aduce roadele ei" (Mt. 21, 43).
Să nu ne facem stăpâni în casa Stăpânului
Apoi Domnul Hristos aminteşte ceea ce au spus proorocii David (Ps. 117, 22-23) şi Isaia (28, 16) despre piatra din capul unghiului pe care au nesocotit-o ziditorii, adăugând: "cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma; iar peste care va cădea ea, pe acela îl va spulbera" (Mt. 21, 44). Prin urmare, Mântuitorul Iisus Hristos arată că El este piatra din capul unghiului de care depinde mântuirea sau pieirea oamenilor.
Această pildă din Evanghelia după Sfântul Matei se află şi în Evangheliile după Sfântul Marcu şi după Sfântul Luca. Toate aceste trei Evanghelii ne spun că arhiereii, fariseii şi cărturarii au înţeles că Iisus vorbea despre ei când le-a spus pilda lucrătorilor răi din vie (cf. Mt. 21, 45; Mc. 12, 12; Lc. 20, 19).
Această pildă sau parabolă a fost pronunţată după intrarea Domnului în Ierusalim, cu puţin timp înainte de pătimirile, de răstignirea şi de moartea Sa pe Cruce. Deci pilda are şi un conţinut profetic, întrucât, la câteva zile după ce a rostit această pildă, Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a dovedit că El Însuşi este fiul stăpânului pe care l-au omorât lucrătorii din vie, adică arhiereii, fariseii şi cărturarii. Pilda aceasta ne arată că Dumnezeu a făcut din poporul evreu un popor ales ca să lucreze în via Domnului, l-a ales dintre celelalte popoare şi i-a dat Legea lui Moise cu multe principii sau reguli religioase, morale şi cultice, pentru a-l ajuta să-şi păstreze identitatea sa, deoarece avea de împlinit o misiune sfântă. Teascul din vie este viaţa spirituală a poporului ales, iar turnul de pază este simbolul templului din Ierusalim în care Dumnezeu era prezent în modul cel mai intens, pentru că preînchipuia pe Mesia - Hristos. Trimişii stăpânului viei sunt proorocii sau profeţii, pe care adesea conducătorii evreilor i-au bătut sau i-au ucis. Prin aceasta vedem că umanitatea păcătoasă, chiar dacă este chemată la o lucrare sfântă, devine adesea nerecunoscătoare, răzvrătită şi îndărătnică în a împlini voia lui Dumnezeu. Comportamentul lucrătorilor răi din vie este comportamentul oamenilor răi care, după ce au fost chemaţi în via Domnului sau în lucrarea lui Dumnezeu, uită repede de stăpân şi se fac stăpâni ei înşişi, considerând via ca fiind o proprietate a lor. De aceea, Mântuitorul le spune: "Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va aduce roadele ei" (Mt. 21, 43). Vedem că Domnul Iisus identifică via din pilda Sa cu Împărăţia lui Dumnezeu, iar lucrătorii viei sunt cei chemaţi de Dumnezeu să pregătească intrarea oamenilor în Împărăţia Lui. Astfel via simbolizează lucrarea sfântă de mântuire a oamenilor.
Chemarea lui Dumnezeu implică slujire responsabilă din partea oamenilor
Aşadar, lucrarea pe pământ a lui Dumnezeu prin aleşii sau slujitorii Săi este lucrare de pregătire a oamenilor pentru mântuire, pentru a dobândi viaţa veşnică fericită din Împărăţia lui Dumnezeu. Iar dacă lucrarea aceasta nu se face după voia lui Dumnezeu, cei care nu lucrează bine nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu, şi nici nu vor putea zădărnici planul Lui de mântuire a lumii. Dumnezeu are un plan de mântuire a lumii şi cheamă pe unii oameni să devină slujitori ai acestui plan, lucrători în via Domnului. Însă dacă ei nu sunt credincioşi, harnici, smeriţi şi ascultători de Dumnezeu, El cheamă pe alţii în locul lor, deoarece planul Lui trebuie să se împlinească întocmai, întrucât iubirea Lui milostivă pentru întreaga umanitate este mai tare decât răutatea demonilor şi a oamenilor.
Evanghelia ne arată că este un privilegiu să fii chemat la împlinirea acestui plan, dar dacă nu răspunzi chemării sau preferinţei lui Dumnezeu pentru tine, El cheamă la slujire pe alţii mai vrednici decât tine, cheamă lucrători cinstiţi şi smeriţi, lucrători harnici şi buni, care nu au viclenie şi lăcomie în suflet. Aceasta este semnificaţia cuvintelor: "Împărăţia lui Dumnezeu se va lua de la voi şi se va da neamului care va aduce roadele ei" (Mt. 21, 43).
Aşa cum am spus mai înainte, pilda se referă în primul rând la slujitorii Legii Vechi, la învăţătorii de lege şi la mai-marii poporului evreu. Dar ţinând seama de faptul că există totdeauna şi pretutindeni în lumea marcată de păcat nu numai un răspuns pozitiv, ci şi un răspuns ostil la lucrarea lui Dumnezeu, pilda din Evanghelia de astăzi ne cheamă şi pe noi, slujitorii lui Hristos, la multă responsabilitate. Adică să nu punem stăpânire pe Biserică socotind "Via Domnului", adică Biserica lui Hristos, ca şi cum ea ar fi proprietatea noastră personală. Să nu ne lenevim, deoarece vom da seama de modul în care am predicat sau am ascultat Evanghelia, am săvârşit sau primit Sfintele Taine, am ajutat pe alţii sau am primit ajutorul lor, de felul în care am împlinit sau nu voia lui Dumnezeu în lucrarea noastră. Ca atare, să nu lucrăm în Biserica lui Hristos contrar Evangheliei lui Hristos. Să nu cerem ajutor de la Biserică dacă nu ajutăm Biserica, când dorim să dobândim mântuirea sau viaţa veşnică.
Evanghelia ne cheamă, pe de o parte, să ne bucurăm de darul alegerii sau al chemării noastre la o lucrare sfântă a lui Dumnezeu pentru oameni, iar pe de altă parte, să ne cutremurăm de marea răspundere pe care o avem pentru lucrarea sfântă şi mântuitoare la care am fost chemaţi. De ce? Pentru că e mai greu să se mântuiască slujitorii Sfântului Altar decât credincioşii mireni, întrucât se cere mai mult de la slujitorii Bisericii decât de la credincioşii ei. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă:
"Că spune Scriptura: Cei tari cumplit se vor certa (Înţ. Sol. 6, 6); şi: Cel care a ştiut voia stăpânului său şi n-a făcut-o se va bate mult (Lc. 12, 47). Deci cu cât cunoşti mai mult, cu atât eşti mai mult pedepsit. De aceea, preotul care face acelaşi păcat ca şi mireanul nu primeşte pedeapsa mireanului, ci o pedeapsă mult mai grea" (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXVI, 6).
Ce se cere mai mult de la slujitorii Bisericii decât de la credincioşii ei mireni? Răs-punderea pentru mântuirea sufletelor credincioşilor încredinţaţi lor spre păstorire. În concluzie, Evanghelia de astăzi cheamă pe toţi slujitorii Bisericii lui Hristos să cultive "Via Domnului" cu multă responsabilitate. Putem fi păstori buni sau păstori răi, dascăli buni sau dascăli răi, putem lucra pentru zidirea sufletească a celor încredinţaţi nouă spre păstorire sau putem fi nepăsători. Fiecare dintre noi va răspunde în faţa lui Dumnezeu, "Stăpânul viei", potrivit roadelor duhovniceşti pe care le oferim Lui prin lucrarea noastră luminată şi ajutată de harul Său.
Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să ne bucurăm de harul chemării Lui şi de roadele lucrării noastre spre slava Lui, amintindu-ne mereu de pilda talanţilor, unde se spune că stăpânul care a dăruit talanţii laudă pe lucrătorii cinstiţi şi harnici, zicând: "Servitor bun, intră întru bucuria Domnului tău" (Mt. 25, 23). Amin!
† Daniel
Arhiepiscopul Bucureştilor,
Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei
Locţiitorul tronului Cezareei Capadociei şi
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române