El este nădejdea şi învierea noastră

Şi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Şi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare; Ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. Şi le zicea: În orice casă veţi intra, acolo să rămâneţi până ce veţi ieşi de acolo. Şi dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieşind de acolo, scuturaţi praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai uşor va fi Sodomei şi Gomorei, în ziua judecăţii, decât cetăţii aceleia. Şi ieşind, ei propovăduiau să se pocăiască. Şi scoteau mulţi demoni şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau. Marcu 6, 7-13

 Pericopa evanghelică de astăzi o numim „trimiterea la propovăduire a celor doisprezece Apostoli”. Domnul Iisus Hristos a poruncit Ucenicilor să meargă şi să propovăduiască învăţătura Sa. Cei care ar fi ignorat mesajul Apostolilor ar fi avut soarta asemănătoare locuitorilor cetăţilor Sodoma şi Gomora. Ca urmare a misiunii Apostolilor, cei care urmau Domnului Hristos trebuia să se lase de păcate şi să se împace cu Dumnezeu. Pocăinţa este un lucru complex şi lăuntric. Cu multă voinţă poţi schimba viaţa ta, dar nu de unul singur, ci cu ajutorul unui călăuzitor, al unui duhovnic. Apostolii izgoneau demonii şi vindecau pe cei bolnavi. Din simpli pescari, dintr-odată s-au văzut îndemnaţi de Mântuitorul să facă o altfel de pescuire. Undiţa, năvodul şi barca deveneau altceva, se spiritualizau. Evanghelia are în centru Învierea Domnului Hristos. În numele Său ucenicii au propovăduit; în numele Său noi ne ridicăm mâinile în rugăciune: pentru că El este nădejdea şi învierea noastră.