Bucură-te, cetate Efes! Cei din urmă pași ai ei vor rămâne aici nestemate sub pașii noștri. Bucură-te, grădină Ghetsimani! Trupul asemeni crinului a fost rânduit între măslinii tăi, vegheat de Apostoli, sl
24 Aug, 2026
x
Bucură-te, cetate Efes! Cei din urmă pași ai ei vor rămâne aici nestemate sub pașii noștri. Bucură-te, grădină Ghetsimani! Trupul asemeni crinului a fost rânduit între măslinii tăi, vegheat de Apostoli, sl
Nădejdea sau speranța biblică se traduce din originalul grecesc elpidis (ελπιδις/ελπιζω), având totodată și sensurile de „a spera sau a nădăjdui pentru, a aștepta, a prevedea”. In extenso, termenul este asimilat de filosofie cu înțelesurile de teamă, pedeapsă, dispreț, nemulțumire, părere de rău, neîmplinire. În sensul său uzual, termenul de nădejde sau speranță s-ar putea defini ca „necesitate psihologică, în încercarea modestă a omului de a preconiza viitorul”. Cu toate acestea, asimilat în context scripturistic, își dobândește valoarea integrală doar în complementaritatea credinței. Sfântul Apostol Pavel evidențiază această subtilă diferență, amintindu-le corintenilor că „au făcut nu după cum au nădăjduit, ci s-au dat pe ei înşişi întâi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu” (II Cor. 8, 5). În altă parte, același Apostol așează nădejdea în cea mai completă definiție a credinței, încredințată evreilor: „Iar credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute” (Evr. 11, 1).
Cea de-a 4-a duminică după Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne-a aşezat înainte o minune săvârşită de Mântuitorul cu un om bolnav de 38 de ani, la scăldătoarea sau locul de spălare a jertfelor di
Omul exaltat, în mod artificial, și iluzionat de realizările personale crede că tot ceea ce a înfăptuit i se datorează lui însuși, de aceea, atunci când întâmpină dificultăți sau vin asupra lui neputințe
Părinții deșertului, luați în ansamblu, sunt niște eroi ai ascezei, ai credinței, dar mai ales ai speranței. Însăși condiția lor eroică presupune cunoașterea intimă a slăbiciunilor, a neputinței, a
Şi ucenicii, apropiindu-se de El, I-au zis: De ce le vorbeşti lor în pilde? Iar El, răspunzând, le-a zis: Pentru că vouă vi s-a dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei cerurilor, pe când acestora nu li s-a
Conștient sau nu, la sfârșitul fiecărui an calendaristic, ne aflăm cu toții în fața unui bilanț pe care viața ni‑l pune înainte. Rememorăm cu cei dragi de lângă noi clipe pe care nu le‑am dat uitării,
Şi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Şi le-a poruncit să nu ia nimic cu ei, pe cale, ci numai toiag. Nici pâine, nici
Cea mai grea luptă, războiul perpetuu al monahilor este cel care se poartă în minte, cu gândurile atât de greu de stăpânit. „ Avva Teodor de la Ennaton a zis: «Dacă Dumnezeu ne-ar cere socoteală pentru
Şi a venit în casă, şi iarăşi mulţimea s-a adunat, încât ei nu puteau nici să mănânce. Şi auzind ai Săi, au ieşit ca să-L prindă, că ziceau: Şi-a
Virtuţile sunt pentru suflet ceea ce anticorpii sunt pentru trup: „paznici“ care ne apară în faţa bolii şi care veghează sârguincios asupra sănătăţii noastre. De aceea,
În Pateric există un mic grupaj, de doar trei apoftegme, aşezate sub numele Apollo. Cele trei scurte povestiri au în centru cel puţin doi pustnici care poartă acelaşi nume. Dacă prima şi a treia ne
Odată, un credincios era foarte necăjit din pricină că-şi pierduse averea de pe urma unui negoţ. Simţindu-şi sufletul împovărat de aceste gânduri, merse la preot şi-i ceru sfat. Părintele
Apoftegma 29 despre avva Agathon sintetizează biografia spirituală a bătrânului, iar apoi îi prezintă sfârşitul. Pe scurt, viaţa pustnicului este descrisă de următoarele cuvinte:
Omul este o fiinţă orientată spre viitor, care îşi trăieşte viitorul cu nădejde, ştiind că viaţa de pe pământ este doar o pregustare a bunătăţilor cereşti viitoare. De aceea, nădejdea este virtutea ce urmează credinţei şi este considerată ca ţinând locul de mijloc între credinţă şi dragoste. Virtutea nădejdii este absolut necesară, pentru că o credinţă fără nădejde nu este mântuitoare. Despre importanţa şi roadele acestei virtuţi ne va vorbi, în interviul următor, părintele protosinghel Serafim Mihali, stareţul Mănăstirii Bisericani, din judeţul Neamţ.
Nădejdea, ca virtute, este absolut necesară pentru mântuire. Ea întăreşte întreaga fiinţă a creştinului în Dumnezeu, într-o încredere necontenită în purtarea Lui de
Părinte, ce sunt virtuţile teologice şi cum le putem câştiga? În învăţătura creştină, Dumnezeu şi omul sunt priviţi ca persoane: Dumnezeu, ca fiinţă spirituală personală absolută, transcendentă
"Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea." (I Corinteni 13, 13) Expunerea virtuţilor creştine făcută de Sfântul Apostol Pavel în diferite
Părinte, cinstim astăzi pe Sfântul şi Dreptul Simeon şi pe proorociţa Ana, persoane sfinte legate de evenimentul Întâmpinării Domnului. Ce rol au avut în istoria mântuirii? Evanghelia Praznicului
Preacucernice părinte Viorel Dimian, cum putem privi nădejdea ca mijloc eficient de comunicare cu Dumnezeu? Spre deosebire de încrederea pe care oamenii şi-o pun de cele mai multe ori în lucrurile lumii şi în "fi
Nădejdea, ca şi credinţa, apare în cadrul relaţiilor omului cu Dumnezeu din pricina aparentei absenţe a lui Dumnezeu în lume. Aceasta se întâmplă îndeosebi acolo unde încetează puterile omului şi ale
