Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Calea către Înviere

Înţelepciune biblică: Calea către Înviere

Un articol de: Pr. Grigore Alexandru Meșteroaie - 02 Septembrie 2010

"Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu." (Ioan 6, 51)

În viaţa cotidiană ne gândim prea puţin la mărturisirea noastră referitoare la Învierea trupurilor. Uităm că acesta este scopul pentru care Dumnezeu a venit pe pământ, făcându-se om asemenea nouă, afară de păcat, pentru a ne arăta că Învierea este posibilă. E foarte uşor să acuzăm propriul trup şi înclinările acestuia de majoritatea păcatelor pe care le săvârşim, dar uităm cuvintele extraordinare ale Mântuitorului evidenţiate astăzi. Împărtăşirea cu Sfintele Taine ne oferă apropierea de Dumnezeu cea mai mare, în limite omeneşti. Prin primirea Împărtăşaniei devenim purtători ai lui Hristos, având posibilitatea vieţii veşnice. Şi totuşi murim… de ce oare? Dacă acest fapt este firesc după legea firii, învăţătura Bisericii revelată lumii de Mântuitorul Iisus Hristos are o conotaţie specială. Trupurile noastre, prin viaţa dusă, nu sunt în stare să-i ofere Domnului decât un loc în care El moare din nou. Devenim astfel "morminte" ale Domnului ce aşteaptă Învierea. Cu fiecare Împărtăşanie ne putem apropia de înţelesul tainic al acesteia, arvunindu-ne astfel viaţa veşnică. De aceea, viaţa creştinului trebuie să se orienteze în exersarea cât mai des cu putinţă a primirii Trupului şi Sângelui cel de viaţă dătător al Mântuitorului nostru.