Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Înţelepciune biblică: Faptele credinţei se săvârşesc doar prin iubire

Înţelepciune biblică: Faptele credinţei se săvârşesc doar prin iubire

Un articol de: Malvina Preda - 16 Mar, 2010

"Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt." (I Cor. 13, 2)

Capitolul 13 din prima Epistolă către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel a fost numit "imnul dragostei". Iubirea creştină nu este o simplă emoţie pasageră, un impuls de moment, ci este o stare şi o lucrare. Dragostea este singura ce ne duce către veşnicie, pentru că iubirea cuprinde gândul veşniciei. Cel care iubeşte nu îşi pune problema morţii, problema despărţirii, ci simte că dragostea ce o poartă persoanei iubite nu poate fi distrusă de nimic şi niciodată.

Premisa faptelor credinţei este credinţa curată, a cărei premisă este iubirea pentru Dumnezeu. Fără iubire, faptele credinţei nu se pot săvârşi, ceea ce înseamnă că, dacă nu avem iubire, nici faptele credinţei nu putem săvârşi.

Lipsa iubirii la un creştin arată că acesta "nu are credinţa însăşi pe care socoteşte că o are", deoarece credinţa este întru simţirea sufletului şi nu întru uşurătatea minţii. Credinţa neunită cu iubirea este considerată aproape inexistentă, adevărata credinţă este cea lucrătoare prin iubire.

Dacă omul nu ajunge la starea de a săvârşi totul din iubire faţă de Dumnezeu şi pentru aproapele său, atunci risipeşte. Dacă posteşte şi are cugetul trufaş pentru fapta sa, postirea lui nu are niciun folos. Toate faptele bune sunt bune - şi postul, şi metaniile, şi milostenia, şi toate celelalte -, dar dacă nu este dragoste, totul e fără folos.

Hristos este izvorul vieţii, bucuriei, dragostei; El este totul. Cel care-L iubeşte pe Hristos şi pe ceilalţi îşi trăieşte viaţa. Viaţa fără Hristos este moarte, iad. Neiubirea este iadul, iubirea este Hristos; fie în viaţă, fie în moarte. De tine atârnă alegerea. Pe creştin îl doare pentru toţi, vrea ca toţi să se mântuiască, toţi să guste din Împăraţia lui Dumnezeu, acesta este creştinismul. Prin mijlocirea iubirii către fratele, izbutim să-L iubim pe Dumnezeu şi Biserica. Înlăuntrul Bisericii suntem şi noi. Fără iubirea lucrătoare spre Dumnezeu şi spre fraţi nu putem să fim duhovniceşti, adevăraţi urmaşi ai lui Hristos.