Ioan 16, 2-13 (Fiul Se duce la Tatăl ca să trimită pe Mângâietorul)

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Vine ceasul când oricine vă va ucide va crede că aduce închinare lui Dumnezeu. Și acestea le vor face pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine. Iar acestea vi le-am spus ca să vă aduceți aminte de ele, când va veni ceasul lor, că Eu vi le-am spus. Și acestea nu vi le-am spus de la început, fiindcă eram cu voi. Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis și nimeni dintre voi nu Mă întreabă: Unde Te duci? Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră. Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc Eu; căci, dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi. Și El, venind, va vădi lumea de păcat și de dreptate și de judecată. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine; de dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu și nu Mă veți mai vedea; și de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteți să le purtați. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul.”

În căutarea Duhului Sfânt...

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XV-a, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 255-256

„Mintea care a reușit să se curățească de patimile cele materiale, care a putut să părăsească toată zidirea inteligibilă și, ca un pește, să iasă din adânc și să înoate la suprafața apei, ajunge în ținutul curat al creației și vede pe Duhul cel Sfânt acolo unde este Fiul și unde este Tatăl, în unire cu Ei, într-o singură ființă și într-o singură fire, avându-le pe toate: bunătatea, dreptatea, sfințenia, viața. Scriptura spune: Duhul Tău cel Bun (Psalmi 142, 10); și iarăși: Duh drept (Psalmi 50, 11); și iarăși: Duhul cel Sfânt (Psalmi 50, 12); iar apostolul spune: Legea Duhului vieții (Romani 8, 2). Nici una dintre aceste însușiri nu este dobândită în urmă și nici adăugată mai târziu, ci, după cum căldura este nedespărțită de foc și strălucirea de lumină, tot așa sunt nedes­păr­țite și de Duhul: sfin­țenia, viața, bunătatea și dreptatea. Așadar, Duhul este acolo - acolo, în fericita Fire - nu numărat ca o multiplicitate, ci contemplat în Treime; propovăduit ca o unitate, nu înțeles ca o ceată. Că după cum Tatăl este unul și Fiul este unul, tot așa unul este și Sfântul Duh. Duhurile slujitoare, însă, sunt mulțimi nenumărate în fiecare ceată îngerească. Nu căuta deci în creație pe Duhul Sfânt, Care este mai presus de creație! Nu pogorî pe Cel care sfințește în rândul celor sfințiți! Duhul Sfânt umple pe îngeri, umple pe arhangheli, sfin­țește puterile, însuflețește totul. Duhul Sfânt Se împarte în toată creația, este împărtășit în chip diferit de fiecare din cele create, dar cu toate acestea, Duhul nu este micșorat de cei care participă la El. Dă tuturor harul Lui; nu se termină, deși este împărțit celor care participă la El, iar cei care Îl primesc sunt plini de Duhul, dar Duhul Sfânt rămâne neîmpuținat.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)