Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Istoria creştinismului (MLXXIII): Biserica Ortodoxă a Georgiei (II)

Istoria creştinismului (MLXXIII): Biserica Ortodoxă a Georgiei (II)

Un articol de: Cezar Țăbârnă - 17 Septembrie 2008

În anul 1811, după anexarea teritorială a Georgiei la Imperiul Ţarist, Bisericii Ortodoxe Georgiană a devenit, în anul 1811, exarhat al Bisericii Ortodoxe Ruse. Catolicosul georgian a fost depus şi exilat, iar în locul lui a fost aşezat un episcop rus, care a deschis la Tbilisi un seminar teologic cu predare în limbile rusă şi slavă veche. Dorind să se elibereze de programul de rusificare la care era supusă, după Revoluţia din 1917, la 12 februarie, Biserica Ortodoxă Georgiană şi-a proclamat autocefalia, reconstituind astfel patriarhatul. Însă, în anul 1921, trupele ruseşti au ocupat din nou Georgia, transformând-o în republică sovietică. Deşi era georgian, absolvent al seminarului din Tbilisi, Stalin nu şi-a scutit nici ţara şi nici Biserica de teroarea comunistă. În anul 1936, Biserica Ortodoxă Georgiană era condusă de un ierarh, membru al sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945), politica religioasă a comuniştilor a permis unele libertăţi ce au condus la proclamarea din nou a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Georgiene, recunoscută de Patriarhia rusă în anul 1943 şi de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol în anul 1990. Intrarea Bisericii Ortodoxe Georgiene în Consiliul Ecumenic al Bisericilor în anul 1962 a făcut cunoscută pe plan mondial această mică Biserică din Caucaz, patriarhul Elia al II-lea fiind ales, în anul 1979, preşedinte al acestui for ecumenic. Curentul perestroika al regimului Gorbaciov a permis redeschiderea mai multor biserici şi mănăstiri georgiene, iar în anul 1988, a Academiei de la Tbilisi. În anul 1991, Georgia şi-a declarat independenţa, însă evoluţia Bisericii a fost umbrită de acuzarea catolicosului Elia şi a altor ierarhi de colaboraţionism cu regimul sovietic şi de duplicitate în timpul evenimentelor din 1989-1992. Cu toate aceste acuze, viaţa bisericească din Georgia a făcut progrese considerabile. Astfel, în anul 1995, în Georgia existau zece mănăstiri de călugări şi şapte de călugăriţe. De asemenea, Georgia este singurul fost stat sovietic în care este obligatorie predarea religiei în şcoli. În prezent, Biserica Ortodoxă Georgiană are aproximativ patru milioane de credincioşi.