Istoria creştinismului (MXL): Biserica Ortodoxă în secolele XIX-XX (IV)

La 2 martie 1856 sultanul Abdul Medgid (1839-1861), forţat de Marile Puteri, a emis un decret imperial prin care garanta libertăţi religioase tuturor creştinilor din Imperiul Otoman. Totodată, a fost abrogată legea care pedepsea cu moartea pe mahomedanii convertiţi la creştinism. Profitând de acest decret, catolicismul, sub patronajul Franţei, Austro-Ungariei şi regatului Sardiniei, a început o puternică propagandă printre creştinii răsăriteni, neînregistrându-se succesele scontate. Însă noul edict nu a pus capăt abuzurilor şi atrocităţilor turceşti faţă de creştini. Astfel, în anul 1860 au fost masacraţi peste 16.000 de creştini nestorieni şi maroniţi din Liban. Omoruri în masă au avut loc în Bosnia şi Herţegovina, în anul 1875, şi în Serbia şi Bulgaria, în anul 1876. Liberalismul burghez promovat de „junii-turci“ s-a soldat cu asasinarea sultanului Abdul Aziz (1861-1876). Noul sultan, Abdul Hamid al II-lea (1876-1909), nu a respectat drepturile şi libertăţile creştinilor stipulate în decretul sultanului Abdul Medgid din 1856, chiar dacă Puterile europene au cerut în mod insistent acest lucru şi au protestat împotriva atrocităţilor în Conferinţa de la Constantinopol din februarie 1878. Nici protocolul încheiat la Londra în martie 1877 între puterile semnatare ale Tratatului de Pace de la Paris, prin care se recomanda Imperiului Otoman să acorde libertăţi popoarelor supuse, nu a fost respectat. În aceste condiţii, la 26 aprilie 1877, Rusia a declarat război Imperiului Otoman, iar la 11 mai 1877, România a făcut acelaşi lucru. Războiul ruso-româno-turc urmărea eliberarea Bulgariei şi asigurarea independenţei României proclamată solemn la 9 mai de ministrul de Externe Mihail Kogălniceanu şi aprobată de Adunarea Deputaţilor. Opinia publică europeană, dar mai ales Austria, sunt neliniştite de alianţa româno-rusă. Pentru a calma străinătatea, se afirmă că este un război preventiv, pentru ca turcii să nu ne invadeze, şi, în plus, este datoria de creştini de a interveni.