„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Istorii cu tâlc: Despre efemeritatea fericirii pământeşti
Împăratul Iustinian, copleşind cu demnităţi şi favoruri un curtean, îl întrebă într-o zi:
- Ce ţi-aş putea face mai mult? Cere-mi tot ceea ce doreşti! - Maiestate, zise favoritul, eu nu mai am lipsă de nimic, decât de un cui. Dacă maiestatea ta mi-ar da un cui, aş fi în culmea fericirii. - Ce cerere e aceasta? Cum ceri de la împărat un cui? - Pentru ca să bat acest cui în fericirea şi onorurile mele, pentru a le fixa şi a nu le mai pierde! (pr. Nicolae PURA, Pilde, Editura Galaxia Gutenberg, 2004)








