„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Și, la vremea potrivită, a trimis la lucrători un
Istorii cu tâlc: Fructul ascultării
Povesteau despre Ioan cel Pitic că, după ce s-a retras la Sketis, lângă un bătrân din Tebaida, a trăit în pustiu. Părintele său a luat un băţ uscat, l-a răsădit şi i-a zis: „În fiecare zi stropeşte-l cu câte un ulcior de apă proaspătă, până când va rodi“. De la chilia lor până la apă era o distanţă mare, pleca seara şi se întorcea abia dimineaţa. După trei ani, băţul a prins viaţă şi a rodit. Bătrânul a luat un fruct şi l-a dus la biserică, spunând fraţilor: „Luaţi şi mâncaţi fructul ascultării“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)





