„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Pentru că n-a trimis Dumnezeu pe
Istorii cu tâlc: Mai presus de cuvinte
Trei părinţi obişnuiau să meargă în fiecare an la fericitul Antonie. Doi dintre ei îl întrebau despre gândurile lor şi despre mântuirea sufletului. Unul tăcea şi nu întreba nimic. După un timp, avva Antonie îi zice: „Vii aici de o grămadă de vreme şi nu mă întrebi niciodată nimic“. El i-a răspuns: „Îmi ajunge să te privesc, părinte“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)





