„Zis-a Domnul pilda aceasta: Un om a sădit vie, a împrejmuit-o cu gard, a săpat în ea teasc, a clădit un turn și a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe. Și, la vremea potrivită, a trimis la lucrători un
Istorii cu tâlc: Mai presus de cuvinte
Trei părinţi obişnuiau să meargă în fiecare an la fericitul Antonie. Doi dintre ei îl întrebau despre gândurile lor şi despre mântuirea sufletului. Unul tăcea şi nu întreba nimic. După un timp, avva Antonie îi zice: „Vii aici de o grămadă de vreme şi nu mă întrebi niciodată nimic“. El i-a răspuns: „Îmi ajunge să te privesc, părinte“. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)





