Luca 4, 16-22

„În vremea aceea a venit Iisus în Nazaret, unde fusese crescut, și, după obiceiul Său, a intrat în ziua sâmbetei în sinagogă și S-a ridicat să citească. Și I s-a dat cartea prorocului Isaia. Iar El, deschizând cartea, a găsit locul unde era scris: «Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să izbăvesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului». Și, închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut, iar ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra Lui. Atunci El a început a zice către ei: Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre. Și toți Îl încuviințau și se mirau de cuvintele harului care ieșeau din gura Lui.”

Mesia

Sfântul Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului şi despre arătarea Lui nouă, prin trup, Cap. VI, LIV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 15, p. 151

„Precum cel ce doreşte să vadă pe Dumnezeu, Care este prin fire nevăzut şi nu poate fi nicidecum văzut, Îl înțelege şi Îl cunoaşte din faptele din natură, aşa cel ce nu vede prin înțelegere pe Hristos să caute să-L afle măcar din faptele trupului şi să cerceteze de sunt ale unui om. Şi de sunt omeneşti, să râdă; iar de nu sunt omeneşti, ci cunoaşte că sunt ale lui Dumnezeu, să nu râdă de cele ce nu sunt de râs, ci mai degrabă să se minuneze, că cele dumnezeieşti ni s-au arătat printr-un mijloc aşa de smerit şi prin moarte a ajuns la toți nemurirea şi prin întruparea Cuvântului s-a făcut cunoscută purtarea Lui de grijă pentru toate şi că Dăruitorul şi Făcătorul tuturor este Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu.”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. VIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 271

„(...) Să mărturisim pe Fiul ca chipul lui Dumnezeu şi Tatăl, neformat din unele însuşiri trecătoare, nici numai împodobit cu demnități dumnezeieşti, ci având ființial însuşirile Celui ce L-a născut şi fiind prin fire exact ceea ce se înțelege şi Cel ce L-a născut, adică Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Atotțiitorul, Creatorul, slăvit, bun, închinat şi tot ce e unit cu cele spuse şi care se cuvin lui Dumnezeu. Căci, arătându-L astfel în toate asemenea lui Dumnezeu şi Tatăl, vom înfățişa adevărul cuprins în spusa Lui: «De nu va voi cineva să cinstească pe Fiul, nu-L cinsteşte nici pe Tatăl care L-a trimis pe El».”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Şasea, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 636

„Căci, dacă mărturisesc lucrurile cele mai bune despre Mine, cinstesc pe Cel ce M-a născut, iar cei ce Îl acoperă cu cele mai de pe urmă ocări pe Cel ce S-a născut din El necinstesc pe Tatăl Însuşi. În toate felurile Hristos Se dovedeşte pe Sine prin cuvintele Sale şi Se arată clar că este Dumnezeu după fire şi prin cele ce zice că cinsteşte pe Tatăl.”