Luca 4, 38-44 (Vindecarea soacrei lui Simon-Petru)

„În vremea aceea a intrat Iisus în casa lui Simon. Iar soacra lui Simon era cuprinsă de friguri și L-au rugat pentru ea. Atunci El, plecându-Se asupra ei, a certat frigurile și frigurile au lăsat-o. Iar ea, îndată ridicându-se, le slujea. Dar, apunând soarele, toți câți aveau bolnavi de felurite boli îi aduceau la El; iar El, punându-Și mâinile pe fiecare dintre ei, îi făcea sănătoși. Și din mulți ieșeau diavoli, care strigau și ziceau: Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Dar El, certându-i, nu-i lăsa să vorbească acestea, pentru că știau că El este Hristos. Însă, făcându-se ziuă, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu; iar mulțimile Îl căutau și au venit până la El și-L țineau ca să nu plece de la ei. Însă El a zis către ei: Trebuie să binevestesc Împărăția lui Dumnezeu și altor cetăți, fiindcă pentru aceasta am fost trimis. Și propovăduia în sinagogile Galileei.”

Cum să înțelegem Împărăția cerurilor

Origen, Despre principii, Cartea a II-a, III, 11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 8, pp. 180-181

„(...) Cei care interpretează Scriptura după cum au înțeles-o Apostolii nădăjduiesc și ei într-o «mâncare» a sfinților, dar pe aceasta o văd ca fiind «pâinea vieții», care va hrăni sufletul cu pâinea adevărului și va lumina mintea cu înțelep­ciune, adăpându-le cu paharul înțelepciunii celei dumnezeiești, după cum zice Scriptura: Înțelep­ciu­nea și-a zidit casă, a junghiat vite pentru ospăț, a pregătit vinul cu mirodenii și a pus slujnicele să strige: Veniți și mâncați din pâinea mea și beți din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii (Pilde 9, 4). Hrănită cu astfel de pâine a înțelepciunii, mintea s-a înnoit iarăși în întregime și cu toată deplinătatea așa cum fusese creat omul la început, după chipul lui Dumnezeu și după asemănarea Lui. În cazul acesta, chiar dacă, atunci când pleacă din această viață, omul nu are încă deplina cunoaștere a lucrurilor, dar duce cu el un număr de fapte vrednice, atunci când va intra în «Noul Ierusalim, care e cetatea cea sfântă», se va împărtăși de cunoaștere, de învățătură și de luminare făcân­du-se «piatră vie», piatră prețioasă și aleasă (I Petru 2, 4), ca unul care a îndurat cu răbdare și curaj luptele vieții acesteia și bătăliile pentru credință. Și atunci va cunoaște mai cu adevărat și mai limpede ceea ce fusese de mult prorocit pe pământ: Nu numai cu pâine trăiește omul, ci cu tot cuvântul ce iese din gura Domnului (Matei 4, 4). Iar prin acei «împărați» și «dregători» trebuie să înțelegem pe cei care îndrumă pe «cei mai mici» luminându-i, învă­țân­du-i și crescându-i în cunoaște­rea lucrurilor celor dumnezeiești.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia XV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 29, p. 330

„ (...) va fi Dumnezeu toate în toți cei ce prin unirea între ei se vor împărtăși împreună de bine, în Hristos Iisus Domnul nostru.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)