Matei 14, 35-36; 15, 1-11

„În vremea aceea, cunoscându-L pe Iisus, oamenii din ținutul Ghenizaretului au trimis în tot acel ținut și au adus la El pe toți bolnavii. Și-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; și câți se atin­geau, se vindecau. Atunci au venit din Ierusalim la Iisus fariseii și cărturarii, zicând: De ce ucenicii Tăi încalcă datina bătrânilor? Căci nu-și spală mâinile când mănâncă pâine. Iar El, răspunzând, le-a zis: Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Căci Dumnezeu a zis: «Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine vorbește de rău pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârșească». Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, acela nu va cinsti pe tatăl său ori pe mama sa; și ați desființat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră. Fățarnicilor, bine a prorocit despre voi Isaia, când a zis: «Poporul acesta Mă cinstește cu buzele, dar inima lor este departe de Mine. În zadar Mă cinstesc ei, învățând învățături ce sunt porunci ale oamenilor». Și, chemând la Sine mulțimile, le-a zis: Ascultați și înțelegeți: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”

Fățărnicia

Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre fericiri, Cuvântul VII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 29, pp. 392-393

„Socotesc că patima invidiei și a fățărniciei e cu mult mai grea decât cea amintită (mânia); cu cât ceea ce e ascuns e mai rău decât ceea ce se vede. De fapt, dintre câini, ne temem mai mult de aceia care nu-și vestesc mânia prin lătrat și n-au înfățișare iscoditoare, ci întăresc neprevederea și negrija noastră printr-o înfățișare blândă și liniștită. Așa este patima invidiei și a fățărniciei celor care, înăuntru, în adâncul inimii, întrețin ura ca pe un foc ascuns, iar la vedere își dau cu fățărnicie înfățișarea prieteniei. (...)

De ce te împodobești cu masca prieteniei și a unei bunăvoințe prefăcute? De ce îl feliciți cu cuvinte de laudă, spunându-i să se bucure și să fie sănătos, dorindu-i cele potrivnice prin cele ascunse în suflet? Așa a făcut Cain care, înfuriat de bunul nume al lui Abel, plănuia din invidie omorârea lui, iar prefăcătoria s-a făcut călău; căci luând masca prieteniei și a vorbirii frumoase, îl duce la câmp, departe de ocrotirea părinților, apoi își descoperă invidia prin ucidere.”

Sfântul Grigorie de Nyssa, La titlurile Psalmilor, partea II, cap. XIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 185

„…psalmistul spune că cel mai greu păcat este prefăcătoria, îmbrăcată în haina nepăsării și a iubirii de sine, dar care ascunde viclenia sub un pretext cinstit. De aceea pe cei vrednici dintre acești locuitori dreptul Judecător îi alungă ca pe niște străini. Să vină, dar moartea peste ei și să se pogoare la iad de vii (Psalmi 54, 16) ne spune psalmistul.”