Matei 19, 3-12

„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus fariseii, ispitindu-L și zicând: Se cuvine oare omului să-și lase femeia sa pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-ați citit că Cel ce i-a făcut de la început «i-a făcut bărbat și femeie?» Și a zis: «Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup», așa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Așadar, pentru ce Moise a poruncit să-i dea carte de despărțire și să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoșarea inimii voastre v-a dat voie Moise să lăsați pe femeile voastre, dar din început nu a fost așa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, și se va însura cu alta săvârșește adulter; și cine s-a însurat cu cea lăsată săvârșește adulter. Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare. Iar El le-a zis: Nu toți pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s-au născut așa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni și sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înșiși pentru Împărăția cerurilor. Cine poate înțelege să înțeleagă.”

Și vor fi amândoi un trup...

Teofil al Antiohiei, Trei cărți către Autolic, Cartea a Doua, XXVIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, pp. 418-419

„După ce Adam a fost izgonit din rai, a cunoscut-o pe Eva, femeia lui (Facerea 4, 1), pe care Dumnezeu i-a făcut-o femeie din coasta lui. Şi a făcut-o din coasta lui, nu pentru că Dumnezeu nu putea să o facă separat, ci pentru că ştia mai dinainte că oamenii aveau să născocească o mulțime de dumnezei. Aşadar, Dumnezeu cunoscând mai dinainte şi ştiind că rătăcirea avea să născocească prin şarpe o mulțime de dumnezei, care nu sunt dumnezei - (că unul este Dumnezeu; deoarece chiar de pe atunci rătăcirea căuta să răspândească ideea unei mulțimi de dumnezei, că şarpele spusese femeii: Veți fi ca nişte dumnezei (Facerea 3, 5) - şi deci ca să nu se creadă că un dumnezeu a făcut pe bărbat şi un altul pe femeie, de aceea nu i-a făcut pe cei doi separat. Dumnezeu a făcut pe femeia lui Adam aşa, nu numai ca să se arate şi prin aceasta taina unității lui Dumnezeu, ci şi ca să fie şi mai mare dragostea între bărbat şi femeie, Adam a zis Evei: Iată acum os din oasele mele şi trup din trupul meu! (Facerea 2, 23). Mai mult încă, Adam a şi profețit, zicând: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup (Facerea 2, 23-24). Iar profeția lui se vede împlinită în noi înşine. Care om căsătorit legal mai ține seamă de mamă, de tată, de rude şi de toți ai lui şi nu se lipeşte de femeia sa şi n-o iubeşte pe ea mai mult decât pe oricine? De aceea adeseori unii merg până la moarte pentru soțiile lor.”