Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Matei 7, 7-11

Matei 7, 7-11

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 05 Mar, 2020

„Zis-a Domnul: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide. Sau cine este omul acela dintre voi care, dacă îi va cere fiul său pâine, el îi va da piatră? Sau dacă îi va cere pește, el îi va da șarpe? Deci, dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!”

Ce să cerem când ne rugăm

Clement Alexandrinul, Stromatele, Stromata a VII-a, Cap. VII, 44.1 - 44.5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 5, p. 503

„Rugăciunea oamenilor răi este foarte vătămătoare nu numai altor oameni, ci chiar şi lor. Dacă aceş­tia, prin rugăciunile lor, primesc acelea pe care ei le numesc bune şi fericite, ei bine, primirea lor îi vatămă, că nu ştiu să le folosească cum trebuie. Unii se roagă să dobândească ceea ce nu au; ei, însă, cer cele care par bune, nu cele ce sunt cu adevărat bune. Gnosticul, însă, se va ruga să-i rămână acelea pe care le are, să-i fie pe măsura lui acelea pe care are să le aibă şi să-şi păstreze liniştea pentru acelea pe care nu le-a primit. Se roagă să aibă bunătățile reale, adică bunătățile sufleteşti şi ca ele să rămână mereu lângă el. De aceea nu doreşte nimic din cele ce nu are, ci se mulțumeşte cu cele ce are. Nu duce lipsă de nici una din bunătățile ce-i sunt proprii, că îi sunt de ajuns harul dumnezeiesc şi cunoaşterea. Îndestulându-se cu cele ce are, nu simte lipsa celorlalte, pentru că el cunoaşte voința Celui Atotputernic; are cele ce-i trebuie chiar în clipa în care se roagă; şi fiind aproape de puterea cea atotputernică, se uneşte cu Duhul printr-o dragoste nemărginită.”

Origen, Despre rugăciune, Introducere, XVI, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1982), vol. 7, p. 235

„(...) Cine cere de la Dumnezeu lucruri pământeşti şi mici însemnează că nu ascultă de porunca Lui, care spune că de la El se cade să cerem numai lucruri cereşti şi mari, pentru că Lui nu-I place să dea lucruri trecătoare şi de mică însemnătate. Iar dacă face cineva aluzie la bunurile trupeşti care li s-au dat sfinților în urma rugăciunilor lor şi după înseşi cuvintele Evangheliei, care învață că cele pământeşti şi mici ni se vor adăuga nouă, atunci iată ce trebuie să răspundă: când cineva ne dăruieşte un obiect, noi nu putem spune că acela ne-a dăruit umbra obiectului, căci nu şi-a propus să dea două lucruri, un obiect şi umbra lui, ci a dat numai obiectul, căci intenția cu care dă este să dea un obiect. Concluzia este că noi primim deodată cu dăruirea obiectului şi umbra lui. Tot aşa, dacă vom primi cu gând mai înalt ceea ce ne-a fost dăruit mai de preț de Dumnezeu, atunci vom zice că bunurile cele fireşti ale darurilor duhovniceşti, mari şi cereşti, nu sunt decât cele trupeşti, care li s-au dat tuturor sfinților, spre folos (I Corinteni 12, 7) sau după măsura credinței, sau precum hotărăşte Cel care dă, iar hotărârea Lui este înțeleaptă.”