Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Rânduieli liturgice: Dezlegarea de la slujba înmormântării

Rânduieli liturgice: Dezlegarea de la slujba înmormântării

Un articol de: Pr. Grigore Alexandru Meșteroaie - 04 Iulie 2009

În limbajul bisericesc, termenul „dezlegare“ este unul foarte utilizat. De cele mai multe ori, însă, în necunoştinţă de cauză şi cu acţiuni practice nepotrivite. La slujba Înmormântării, arhiereul sau preotul oficiant rosteşte o serie de rugăciuni, clasificate de liturgişti în categoria rugăciunilor de dezlegare. Dezlegarea are sensul de a mijloci îndepărtarea păcatelor săvârşite de cel adormit în timpul vieţii în virtutea cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos, Care le-a încredinţat Sfinţilor Apostoli cheile împărăţiei cerurilor: „Oricâte veţi lega pe pământ legate vor fi şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ dezlegate vor fi şi în cer“ (Matei 18, 18). Rostind aceste rugăciuni, episcopii şi preoţii, ca urmaşi ai Sfinţilor Apostoli, împlinesc cuvintele Mântuitorului. O practică des întâlnită, deranjantă pentru atmosfera creată de slujba Înmormântării, este preocuparea şi atenţia tuturor îndreptată la legătura răposatului de la mâini şi de la picioare în momentul în care preotul rosteşte prima dintre cele trei rugăciuni de iertare. Când se ajunge la cuvintele „Dezleagă, Doamne, pe adormitul robul Tău...“ are loc o rumoare generală prin care se doreşte ca în exact acel moment, necondiţionat de nimic, să se producă dezlegarea acelei fâşii de pânză amintită, considerându-se că prin acest gest Dumnezeu dezleagă la modul concret, vizibil, păcatele celui adormit. Această practică nu este specificată însă în cărţile de cult ce cuprind rânduielile, adică regulile şi indicaţiile pe care le implică. Dacă se urmăreşte în continuare textul rugăciunii în cauză, are loc înţelegerea deplină: „Dezleagă pe robul Tău... de păcatul sufletesc şi trupesc“. Nu este vorba deci de nici o indicaţie liturgică, ci rugăciunea se referă la iertarea, la dezlegarea păcatelor celui răposat. Drept urmare, practica amintită nu are nici un temei liturgic, ci este, mai degrabă, o inovaţie. Atenţia credincioşilor ce participă la înmormântare trebuie să fie îndreptată spre rugăciune, ca cel mai potrivit şi cel mai folositor lucru care se poate face pentru cel mort. Fâşia de pânză ce susţine mâinile şi picioarele are un rol strict practic, şi anume poziţionarea firească a decedatului (cu mâinile pe piept şi picioarele apropiate). De aceea, pentru evitarea tulburării atenţiei pe parcursul slujbei, preotul le poate explica credincioşilor printr-o scurtă cateheză (care trebuie realizată puţin timp înainte de săvârşirea acestui ritual) scopul rugăciunilor de dezlegare.

Citeşte mai multe despre:   inmormantare  -   rugaciuni de dezlegare