Răspunsuri duhovniceşti: Cum ne comportăm într-un mediu ostil?

Părinte, cum poate un creştin să propovăduiască învăţătura cea dreaptă într-un mediu ostil?

Dacă lucrăm într-un mediu ostil şi vrem să-L mărturisim pe Hristos, trebuie să avem curaj - atunci când suntem puşi să mărturisim credinţa noastră, trebuie să avem înţelepciune - atunci când dorim a câştiga pe cineva pentru Hristos şi trebuie să tăcem - atunci când vorbele ar putea să compromită totul.

Aproape în orice mediu, exceptând Biserica, am vorbi despre credinţa noastră nu am fi foarte bine receptaţi. Mă gândesc la trei modele de a vorbi într-un mediu mai puţin primitor, primul ar fi al Sfântului Ioan Botezătorul, care merge pe varianta "Nu-ţi este îngăduit!", adică a spune clar şi direct, aşa cum i-o spune lui Pilat. E o mărturisire fără echivoc, având în vedere cui îi era adresată, fie unor oameni imorali, cum era Irod, fie fariseilor. Felul acesta de propovăduire este destul de greu de adoptat astăzi, pentru că, fiind atât de mult egoism în lume, e uşor să-l spui, dar nu va fi receptat cum trebuie.

Practic, poţi să faci şi o contramărturie prin acest tip de mărturisire, depinde de context. Sigur, depinde şi cine o spune, Sfântul Ioan Botezătorul putea să o spună, întrucât avea autoritatea proorocului, ascetului.

Al doilea model ar fi al Sfântului Apostol Pavel în Areopag; acolo era un alt mediu, un mediu intelectual, erau filosofi, oameni deschişi la ideile noi şi atunci Sfântul Apostol Pavel nu spune: "Nu vă este îngăduit!", ci spune: "Bărbaţi atenieni, văd că în toate sunteţi evlavioşi". Aşadar, începe oarecum lăudându-i, ca mai apoi să spună: "Am văzut statuia unui zeu necunoscut", aşa încât aici este o mărturisire tot într-un mediu ostil, dar intelectual.

Şi ar mai fi modelul lui Hristos, care propovăduieşte atât în mod direct, arătându-ne că trebuie să avem în propovăduire foarte mult curaj, cât şi prin tăcere. Mântuitorul spune: "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă!". Mai vedem la Mântuitorul un fel de mărturisire care probabil că astăzi este potrivit pentru cei care lucrează într-un mediu ostil, în care nu pot să-şi arate credinţa: Mântuitorul face şi o propovăduire prin tăcere. Există şi medii ostile în care nu merită să spui nimic, nu are rost să spui, pentru că ai arunca mărgăritare porcilor.

Există foarte mulţi buni creştini care lucrează în colectivităţi în care sunt luaţi în râs. De pildă, dacă postesc sunt daţi la o parte. Şi atunci o soluţie foarte bună de mărturisire este rugăciunea tainică, adică în timp ce ei vorbesc banalităţi sau chiar hulesc, tu să ai în minte Rugăciunea lui Iisus şi să te rogi pentru ei. Un lucru foarte important este să nu propovăduim nimic mai mult decât ceea ce suntem, propovăduirea cu fapta este foarte importantă într-un astfel de mediu, pentru că fapta convinge, după cum spuneau părinţii: "Vorba sună, fapta tună!". (Cosmina Nicoară)