„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Răspunsuri duhovniceşti: Puterea Sfintei Cruci în Vechiul Testament
Preacucernice părinte Gheorghe Zamfir, cum a fost prefigurată Sfânta Cruce în Vechiul Testament?
Cea dintâi şi cea mai importantă prefigurare a Crucii este "altarul de jertfă" pe care Avraam, punându-i-se la încercare credinţa, a vrut să jertfească pe fiul său Isaac pe muntele Moria (Fac. 22, 1-15). De altfel, toate persoanele implicate, actele şi elementele jertfei lui Avraam au o corespondeţă în jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. Avraam preînchipuie pe Dumnezeu Tatăl, Isaac şi berbecul cel jertfit simbolizează pe Iisus Hristos în cele două firi ale sale, iar lemnele pentru jertfă închipuie însăşi crucea pe care a fost răstignit Fiul lui Dumnezeu.
Mai mult decât atât, faptul că Avraam purcede, fără şovăire, să îndeplinească porunca lui Dumnezeu, denotă faptul că patriarhul, după inspiraţia de sus, cunoştea marea învăţătură despre răscumpărare; el ştia că unul dintre urmaşii săi are să fie adus jertfă şi să devină binecuvântare pentru toate popoarele pământului, dar nu i se indicase încă persoana destinată să realizeze aceasta. Când însă i s-a dat poruncă să aducă jertfă pe unicul său fiu, el a putut chiar să presupună că Isaac este destinat să fie răscumpărătorul cel făgăduit şi de aceea el a voit din tot sufletul să-l aducă jertfă, preînchipuind prin aceasta opera dumnezeiască a Tatălui ceresc, Care a dat pe Fiul Său Unul-Născut la patimi şi la moarte, pentru neamul omenesc.
Pe de altă parte, însăşi întreaga această acţiune putea fi doar mijlocul de predare, prin semn şi acţiune, în loc de cuvinte, a învăţăturii supreme despre răscumpărare către Avraam, care de mult şi cu nerăbdare aştepta să vadă ziua lui Hristos, adică răscumpărarea pe care Acesta trebuia să o săvârşească - jertfa căreia El trebuia să se supună. Şi Avraam a văzut-o, în această vădită închipuire. Pentru că în nici un alt fel în toată istoria sa el n-ar fi putut să vadă cu ochii săi adevărul răscumpărării. De aceea când Hristos zicea că: "Avraam a văzut ziua Lui", El a înţeles anume jertfirea lui Isaac.
Apoi, despre faptul că lemnele pe care Isaac le ducea în spate, spre a fi adus jertfă pe ele, sunt simbolul Crucii, ne vorbesc şi Sfinţii Părinţi. Astfel, Sfântul Chiril al Alexandriei, cel care a avut o contribuţie fundamentală în formularea dogmei hristologice, afirmă că: "Lemnul lui Isaac este Crucea lui Hristos".
Ce ce puteţi spune despre Şarpele de aramă, înălţat de Moise Proorocul pe lemn pentru vindecarea poporului ales?
Este cea mai expresivă prefigurare a Crucii pe care o găsim în Vechiul Testament. Şarpele de aramă prefigura Crucea cu Mântuitorul răstignit pe ea. De altfel, despre această imagine tipică a Crucii ne vorbeşte Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, când vorbeşte despre necesitatea îndeplinirii planului divin de mântuire, spunând: "Şi după cum Moise a ridicat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului. Ca tot cel ce crede în El să nu piardă, ci să aibă viaţă veşnică" (In. 3, 14-15). Sfinţii Părinţi care s-au aplecat asupra sensului acestui text au găsit asemănări fundamentale între "şarpele de aramă" şi "Sfânta Cruce". Astfel, Sfântul Ioan Gură de Aur scoate în evidenţă profundă similitudinea între şarpele ridicat pe lemn şi Mântuitorul răstignit pe Sfânta Cruce când spune: "Precum atunci şarpele de aramă, care nu muşcase şi nu rănise pe nimeni, a fost spânzurat pe lemn, pentru a reprezenta şerpii ce muşcau; tot aşa şi acum: precum toţi oamenii sunt vinovaţi de păcat, Iisus Care este lipsit complet de păcat, suferă pentru ei toţi. Acolo alţii muşcau şi altul era pus pe lemn; aici alţii păcătuiesc şi Cel fără de păcat e răstignit pe Cruce. Pentru care pricină şarpele e pus pe lemn? Pentru a vindeca de muşcăturile celorlalţi şerpi. Altul e cel răstignit pe (cruce) lemn şi alţii cei ale căror muşcături vin a se tămădui." Tot aşa şi Hristos a fost răstignit pe Cruce ca să pună capăt lucrării demonilor. Iar Sfântul Ambrozie precizează: "Precum şarpele de aramă distruge puterea veninului în cei muşcaţi, tot aşa şi Mântuitorul pe Cruce distruge toată puterea demonului. Şarpele de aramă era fără venin, precum Iisus era fără de păcat".