Învierea lui Lazăr de către Hristos o sărbătorim astăzi, cu o zi înainte de Duminica Intrării lui Hristos în Ierusalim, numită şi Duminica Floriilor. Aceste două zile formează împreună sfârşitul şi puntea de legătură între Postul cel Mare şi Săptămâna Patimilor. Ele sunt o anticipare a bucuriei Învierii lui Hristos, de care ne vom împărtăşi peste o săptămână.
Temele Sâmbetei lui Lazăr şi ale Duminicii Floriilor sunt cel mai adesea împletite, întrucât reprezintă două aspecte complementare ale revelării divino-umanităţii lui Hristos înainte de Patima Sa. Ierom. Makarios Simonopetritul spune că aceste două momente de sărbătoare „sunt privite mai degrabă ca un singur praznic desfăşurat în două zile, fiindcă au un tropar comun, iar temele unuia se regăsesc din plin în celălalt, astfel că amândouă sunt situate simbolic în aceeaşi zi: «cu şase zile înainte de Paşte»“.
Acest „praznic îndoit“ este în acelaşi timp o expresie a lucrării divino-umane a lui Hristos: învierea lui Lazăr revelează Divinitatea Sa, iar intrarea Sa în Ierusalim şezând pe asin umanitatea Lui, mai spune ierom. Makarios Simonopetritul. Astfel, nu mai e cu putinţă separarea pregătirii pentru Sâmbăta lui Lazăr de pregătirea pentru Duminica Floriilor, după cum spune Triodul: „Spus-ai mai înainte adormirea lui Lazăr, pe care peste puţin timp înviindu-l, laudă vei primi de la pruncii care poartă ramuri, semnele Patimii Tale, Mântuitorule“.
