În cadrul Deniei de joi din săptămâna a cincea a Postului Sfintelor Paşti - care se săvârşeşte astăzi - se citeşte în întregime Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, un amplu imn liturgic alcătuit din 9 cântări bogate, compuse, la rândul lor, din stihiri scurte de pocăinţă (peste 250 de stihiri), ritmate de invocaţia: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!“ Considerat o adevărată capodoperă a pocăinţei, acest canon a fost atribuit Sfântului Andrei Criteanul, Arhiepiscopul Cretei. Acesta, fiind antrenat pentru un moment în erezia monotelită de către împăratul monotelit Philipikos, fără să fi fost totuşi un partizan fervent al ei, a revenit la credinţa ortodoxă, şi acest Canon de pocăinţă, redactat la sfârşitul vieţii sale, ar fi, după unii autori, expresia experienţei sale personale a căderii în păcat şi a întoarcerii. În acest fel, el poate fi numit „mistagogul pocăinţei“, care îi conduce în mod sigur pe credincioşi pe calea pe care a străbătut-o el însuşi. „Pentru cel ce se agajează pe calea căinţei şi se întreabă la începutul acestui oficiu de străpungere a inimii cum anume să înceapă să-şi plângă viaţa sa - el, care prin păcatul său a reprodus toate fărădelegile umanităţii ce s-a îndepărtat de Dumnezeu, care, după ce s-a identificat cu Adam, îşi dă seama că păcatul său rezumă şi recapitulează în fapt păcatele întregii umanităţi -, acestuia personajele Vechiului Testament îi apar ca ilustrări ale propriilor sale patimi sau stări interioare“, spune ieromonahul Makarios Simonopetritul. (Gheorghe-Cristian Popa)
