Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Liturgica Canonul Sfântului Andrei Criteanul, o capodoperă a pocăinţei

Canonul Sfântului Andrei Criteanul, o capodoperă a pocăinţei

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Liturgica
Data: 17 Aprilie 2013

În cadrul Deniei de joi din săptămâna a cincea a Postului Sfintelor Paşti - care se săvârşeşte astăzi - se citeşte în întregime Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, un amplu imn liturgic alcătuit din 9 cântări bogate, compuse, la rândul lor, din stihiri scurte de pocăinţă (peste 250 de stihiri), ritmate de invocaţia: „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!“ Considerat o adevărată capodoperă a pocăinţei, acest canon a fost atribuit Sfântului Andrei Criteanul, Arhiepiscopul Cretei. Acesta, fiind antrenat pentru un moment în erezia monotelită de către împăratul monotelit Philipikos, fără să fi fost totuşi un partizan fervent al ei, a revenit la credinţa ortodoxă, şi acest Canon de pocăinţă, redactat la sfârşitul vieţii sale, ar fi, după unii autori, expresia experienţei sale personale a căderii în păcat şi a întoarcerii. În acest fel, el poate fi numit „mistagogul pocăinţei“, care îi conduce în mod sigur pe credincioşi pe calea pe care a străbătut-o el însuşi. „Pentru cel ce se agajează pe calea căinţei şi se întreabă la începutul acestui oficiu de străpungere a inimii cum anume să înceapă să-şi plângă viaţa sa - el, care prin păcatul său a reprodus toate fărădelegile umanităţii ce s-a îndepărtat de Dumnezeu, care, după ce s-a identificat cu Adam, îşi dă seama că păcatul său rezumă şi recapitulează în fapt păcatele întregii umanităţi -, acestuia personajele Vechiului Testament îi apar ca ilustrări ale propriilor sale patimi sau stări interioare“, spune ieromonahul Makarios Simonopetritul. (Gheorghe-Cristian Popa)