În perioada Postului Sfintelor Paşti, în cadrul slujbelor rânduite peste săptămână, Psaltirea este citită în întregime de două ori, spre deosebire de cealaltă perioadă a anului, când aceasta este citită în întregime o singură dată pe săptămână. Fiind prin excelenţă o carte de rugăciune, Psaltirea cuprinde atât psalmi de laudă şi de mulţumire, cât şi psalmi de pocăinţă şi de cerere. Pe lângă folosirea ei în cadrul slujbelor publice, Psaltirea este folosită şi în canonul personal de rugăciune, atât de clerici, cât şi de mireni. Se recomandă credincioşilor ca în post, pe lângă rugăciunile de dimineaţă şi de seară, să citească şi câţiva psalmi pe zi, aşa încât la finalul călătoriei lor spre Înviere, Psaltirea să fie citită măcar o singură dată. Această carte canonică a Vechiului Testament exprimă în cel mai înălţător mod frământările interioare ale sufletului, dar şi aspiraţiile sale, astfel că legătura omului cu Dumnezeu devine mai vie în timpul citirii dumnezeieştilor psalmi. Aceştia, fiind scrişi sub inspiraţia Duhului Sfânt, au o foarte mare putere asupra duhurilor necurate care nu doresc mântuirea sufletelor noastre. „Auzi, Dumnezeule, glasul meu când mă rog Ţie; de la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu“ (Ps. 63, 1). Astfel, citirea Psaltirii unită cu postul şi cu rugăciunea reprezintă cea mai puternică armă împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, ea fiind o carte pentru toţi creştinii. Cei încercaţi de necazuri şi supărări află alinare în urma citirii acestei cărţi sfinte, iar cei care îşi plâng păcatele multe, de asemenea, dobândesc o uşurare şi linişte sufletească. Părinţii Bisericii ne învaţă că atunci când citim Psaltirea trebuie să avem curăţie sufletească şi trupească, iar actul nostru să fie făcut cu mare smerenie, deoarece numai aşa putem primi ajutorul de la Dumnezeu. (Ştefan Sfarghie)
