Clerul ortodox poartă două tipuri de veşminte: neliturgice, adică reverendă şi rasă, şi liturgice, adică acele veşminte împodobite, purtate în special în timpul sfintelor slujbe. Veşmintele liturgice au, în funcţie de perioadele anului bisericesc şi de sărbători, diferite culori şi aceasta datorită semnificaţiei pe care fiecare culoare o are. Albul reprezintă puritatea harului lui Dumnezeu, verdele, culoarea vieţii şi a lemnului Sfintei Cruci, purpuriul semnifică Sfintele Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos, roşul reprezintă sângele Mântuitorului şi al martirilor care şi-au dat viaţa pentru credinţa în Domnul Hristos, auriul, bogăţia darurilor Sfântului Duh. Observăm aşadar că la praznicele Mântuitorului, la Sfinţii Apostoli şi la Sfinţii Ierarhi predomină auriul şi galbenul de toate nuanţele.
La praznicele Maicii Domnului şi la sărbătorile Sfinţilor Îngeri veşmintele au culoarea albastru deschis sau alb, iar la praznicele Sfintei Cruci sau când este sărbătorit vreun sfânt martir se poartă veşmintele de culoare roşie sau cele purpurii. De sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sau de Florii, de sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt sau de Rusalii şi de sărbătoarea Sfintei Treimi se poartă veşmintele verzi.
În Postul Mare, clerul poartă veşminte cernite, ca semn al pocăinţei ce caracterizează această perioadă, dar şi pentru faptul că postul este o perioadă de aşteptare, de jertfă împreună cu Hristos, scoţându-se în evidenţă mai ales dimensiunea postului ca înnoire şi îmbogăţire spirituală. Hainele sunt întunecate, dar sufletul se învăluie în lumina spirituală ce intensifică legătura omului cu Dumnezeu. În sâmbetele Postului Sfintelor Paşti se poartă veşmintele cernite cu ornamente aurii. (Ştefan Sfarghie)
