Sfânta Cruce este simbolul făptuirii şi al participării libere a creştinului la Pătimirile Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru aceasta, cinstita şi slăvita Cruce a fost aşezată în centrul Postului Mare, iar idiomelele Vecerniei şi Utreniei din întreaga săptămână sunt centrate pe tema Crucii, pe purtarea ei în toate zilele, pe urmarea lui Hristos şi bucuria de a învia împreună cu El. Această răstignire duhovnicească la care suntem chemaţi în Postul Mare priveşte două părţi esenţiale, precizează ieromonahul Makarios Simonopetritul, şi anume mortificarea poftelor trupeşti - dimensiunea orizontală a Crucii lui Hristos şi răstignirea minţii în rugăciune, urcuşul spre Dumnezeu în contemplaţie şi lupta împotriva oricărui gând pătimaş - dimensiunea verticală a Crucii lui Hristos. Însă cântările Triodului accentuează doar dimensiunea orizontală a Crucii lui Hristos, ca nu cumva cineva să se dedice celui de-al doilea aspect al răstignirii duhovniceşti înainte de a-l fi încheiat pe cel dintâi şi astfel să stârnească mânia lui Dumnezeu: „Doamne, Cel ce Ţi-ai întins mâinile pe Cruce de bunăvoie, învredniceşte-ne pe noi să ne închinăm ei, întru umilinţa inimii, luminându-ne bine cu postirile şi cu rugăciunile, cu înfrânarea şi cu facerea de bine...“ (prima stihiră de la Vecernia zilei de luni din săptămâna a patra a Postului Mare); „Să smerim patimile cele trupeşti, cu ferirea de mâncăruri şi cu urârea plăcerilor, şi lemnul Crucii cu credinţă să-l sărutăm...“ (a doua stihiră de la Vecernia zilei de marţi din a patra săptămână a Postului Mare); „Pentru că sunt strâns cu legăturile răutăţilor mele cele nemăsurate şi nu vreau să cunosc din voia mea cărările Tale cele mântuitoare, Hristoase, întoarce-mă cu Crucea Ta dezlegând împietrirea mea...“ (stihira a doua de la Utrenia zilei de marţi din a patra săptămână a Postului Mare).
Prin mărginirea şi împlinirea dimensiunii orizontale a Crucii lui Hristos, creştinul participă autentic la Pătimirile Mântuitorului, chiar dacă este o participare parţială.
