Funcţii şi slujiri în Biserica Ortodoxă Română

Pentru mulţi dintre creştini, termenul de „preot“ se referă şi la diaconi şi la episcopi. Singura diferenţă pe care o fac este între preot şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi asta datorită hainelor albe, distincte de cele negre ale celorlalţi „preoţi". Nu mai vorbim de diferenţa între un preot căsătorit şi un călugăr, amândoi având acelaşi tip de haine, cu toate că monahul poate nici să nu facă parte din ierarhia bisericească, adică cele trei trepte harice: diacon, preot şi episcop. Vom încerca în continuare să prezentăm care este locul fiecărei structuri administrative în cadrul Bisericii noastre, precum şi funcţiile celor care fac parte din cler.

Treptele se numesc harice pentru că fiecare membru al ierarhiei a primit harul divin în cadrul Sfintei Taine a Hirotoniei. Deci este o recunoaştere, o binecuvântare şi un dar haric din partea lui Dumnezeu către unsul Său. Preoţia nu este o simplă depunere şi acceptare de CV, finalizată cu semnarea unui contract de muncă. Ci după o întreagă perioadă de pregătire teologică, dar şi spirituală, în cadrul Seminarului Teologic şi/sau al Facultăţii de Teologie, candidatul la preoţie susţine un examen de „capacitate preoţească“. După această examinare intelectuală a ortodoxiei credinţei, urmează şi una morală, spirituală. Sub epitrahilul duhovnicului, trebuie să îşi facă spovedania generală a tuturor păcatelor săvârşite până în acel moment. Dacă părintele constată un păcat opritor de la preoţie sau lipsa unei vieţi duhovniceşti, are îndatorirea de a interzice săvârşirea Tainei Hirotoniei.

Trei trepte în ierarhia bisericească

Aşa după cum spuneam, ierarhia bisericească este formată din trei trepte: diacon, preot şi episcop. Intrarea în această ierarhie dumnezeiască o poate face doar episcopul. Atât diaconia, cât şi preoţia, cum de altfel şi episcopia sau arhieria, se primesc în cadrul Sfintei Liturghii, prin „punerea mânilor“, în cadrul Tainei Hirotoniei, de către un singur episcop, cu diferenţa că arhieria se dăruieşte de trei episcopi. Dar să nu se înţeleagă că în cadrul unei singure Sfinte Liturghii poate fi hirotonit cineva diacon, preot şi episcop, ci în cadrul unei Liturghii se săvâseşte hirotonia într-o singură treaptă.

Primii diaconi au fost 7 la număr, hirotoniţi mai mult, dintr-o necesitate. Această slujire era strâns legată de agape - mese ale dragostei - care aveau loc oarecum în cadrul liturgic, urmând îndată după împărtăşirea credincioşilor. Dar, cu timpul, diaconii au rămas doar stric în spaţiul liturgic, ca ajutători ai slujitorilor din celelalte trepte ale ierarhiei, numai că nu pot săvârşi nici o slujbă fără preot. Ca îmbrăcăminte, au doar un stihar lung, şi peste el orarul.

Preoţia, cea de-a doua treaptă, este şi cea mai răspândită, având cel mai mare număr. Pe aceştia îi întâlnim în toate bisericile, având voie să săvârşească toate slujbele, mai puţin hirotoniile şi hirotesiile, care le face doar episcopul. Preotul are în subordinea sa parohia, prima formă de organizare bisericească. Tot dintre preoţi sunt aleşi protopopii, cei care conduc un protopopiat format din mai multe parohii. Tot dintre preoţi pot să fie şi cei care fac parte din administraţia unei episcopii.

Episcopul comunităţii - organul unităţii ei

Arhieria, cea mai importantă treaptă bisericească, şi ultima în ordinea săvârşirii, se conferă doar preoţilor dintre călugări. Episcopul comunităţii este conducătorul şi organul unităţii ei, păstorul şi părintele ei sufletesc, reprezentantul ei. Fiecare episcop are competenţă numai în eparhia sa, dar rangul şi cinstea lui arhierească sunt recunoscute pretutindeni. Acesta prezidă orice slujbă la care participă. Pe lângă hirotonirea preoţilor şi diaconilor, mai are ca îndatoriri administrarea bunurile Bisericii, aplicarea disciplinei bisericeşti şi participarea la sinoadele provinciei.

9 mitropolii în BOR

În Biserica Ortodoxă Română, dar şi în celelalte Bisericii Ortodoxe, episcopii sunt împărţiţi în mai multe trepte administrative. Astfel, pornind de sus, de la patriarh, care este conducătorul întregii Patriarhii, acesta este cel mai mare episcop, dar nu din punct de vedere haric, ci administrativ. Mitropolia este următoarea în cadrul administraţiei bisericeşti. De Patriarhia Română depind 9 mitropolii, 6 pe teritoriul ţării noastre şi 3 în diaspora. Acestea sunt conduse de un mitropolit, cu singura excepţie că Mitropolia Munteniei şi Dobrogei este condusă tot de PF Părinte Patriarh Daniel.

Aceste mitropolii sunt formate, la rândul lor, din arhiepiscopii şi episcopii. Arhiepiscopiile sunt cele mai importante episcopii din cadrul unei mitropolii şi sunt conduse de arhiepiscopi. Spre exemplu, în Mitropolia Munteniei şi Dobrogei, sunt trei arhiepiscopii: Arhiepiscopia Bucureştilor, Arhiepiscopia Târgoviştei şi Arhiepiscopia Tomisului. Trebuie să notăm şi faptul că arhiepiscopia care se întinde şi peste reşedinţa mitropolitului este condusă tot de mitropolitul locului. Spre exemplu, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan, este şi Arhiepiscop al Iaşilor, aşa cum Arhiepiscop al Bucureştilor este Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, adică însuşi Patriarhul României, PF Părinte Daniel.

Episcopii şi arhiereii-vicari

Fiecare episcopie este condusă de un episcop şi de un arhiereu vicar. Primul este conducătorul eparhiei, iar arhiereul vicar este surbordonatul episcopului, neavând voie să facă nimic fără binecuvântarea acestuia. Vicari întâlnim şi în arhiepiscopii, mitropolii sau patriarhie, numai că sunt numiţi episcopi-vicari. Doar cei care sunt subordonaţi direct Patriarhiei sunt numiţi epicopi-vicari patriahali, cum sunt spre exemplu PS Ciprian Câmpineanul şi PS Vincenţiu Ploieşteanul. Spre deosebire de ierarhii titulari, episcopii vicari nu îşi pot îndeplini atribuţiile şi activitatea arhierească fără binecuvântarea titularului din eparhia respectivă.

De exemplu, dacă hirotoniile pot fi săvârşite de orice titular (episcop, arhiepiscop, mitropolit sau patriarh), episcopul vicar trebuie să primească o aprobare în acest sens. De asemenea, ei pot participa la hirotonia unui candidat în treapta de arhiereu, dar nu o pot săvârşi decât dacă au delegare din partea titularului eparhiei.

Toţi aceşti episcopi, de la cel mai mic până la cel mai mare, formează la un loc Sfântul Sinod, cea mai mare autoritate bisericească care poate lua hotărâri referitoare la buna rânduială a unei biserici.

Trepte administrative în cadrul treptelor harice de slujire

Biserica Ortodoxă Română (BOR) are ca bază reglementativă „Statutul pentru organizarea şi funcţionarea BOR“, aprobat în anul 2007 de Sf. Sinod. Potrivit Statutului, „în cadrul fiecărei trepte a slujirii sacerdotale, este o ierarhie administrativă. Există o ierarhizare la nivelul diaconatului, una la nivelul preoţiei şi una la nivelul arhieriei. Adică avem diacon şi arhidiacon; preotul cu rang de sachelar, iconom, iconom-stavrofor; preoţii din învăţământul teologic, cei din administraţia teritorială, protopopiate, cei din administraţia centrelor eparhiale la diverse servicii şi sectoare; iar la nivelul arhieriei sunt arhiereii vicari, episcopii vicari, episcopii sufragani, arhiepiscopii, mitropoliţii şi patriarhul. Toate acestea sunt trepte administrative în cadrul treptelor harice de slujire“, ne-a declarat pr. Alexandru Moţoc, inspector general bisericesc în cadrul Administraţiei patriarhale, Cancelaria Sfântului Sinod.

▲ Subordonarea canonică a eparhiilor româneşti

Patriarhia Română are 9 mitropolii, 6 între graniţele ţării şi 3 în diaspora. Mitropolia Munteniei şi Dobrogei are cele mai multe eparhii: 3 arhiepiscopii şi 7 episcopii, iar Mitropolia Moldovei şi Bucovinei 2 arhiepiscopii şi 2 episcopii. Urmează în ordinea ierarhică a mitropoliilor cea a Ardealului, având cele mai puţine arhiepiscopii şi episcopii, câte una de fiecare. Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului cuprinde 2 arhiepiscopii şi 3 episcopii, pe când Mitropolia Olteniei o arhiepiscopie şi 3 episcopii. Ultima mitropolie din ţară, cea a Banatului, are în subordine o arhiepiscopie şi 4 episcopii. La acestea adăugăm şi Vicariatul Ortodox Ucrainean, cu sediul în municipiul Sighetu Marmaţiei, fiind dependent direct de Patriarhia Română.

În afara graniţelor ţării găsim Mitropolia Basarabiei autonomă şi de stil vechi şi Exarhat al Plaiurilor, cu sediul la Chişinău, cuprinzând o arhiepiscopie şi 3 episcopii; Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, având o arhiepiscopie la Paris şi două episcopii, una la Roma şi alta la Madrid, care se ocupă şi de Portugalia; o a treia Mitropolie Ortodoxă Română, a Germaniei, Europei Centrale şi de Nord cu o arhiepiscopie în Germania şi o episcopie a Europei de Nord în Stockholm.

La acestea trebuie să adăugăm Arhiepiscopia Ortodoxă Română a celor două Americi, cu sediul la Chicago, Episcopia Ortodoxă Română a Australiei şi Noii Zeelande, cu sediul la Melbourne, dar şi reprezentanţe ale Patriarhiei Române: Aşezămintele Româneşti de la Locurile Sfinte (Ierusalim, Iordan şi Ierihon), Parohia Ortodoxă Română de la Sofia (Bulgaria), precum şi Reprezentanţa Patriarhiei Române pe lângă instituţiile europene (Bruxelles).

▲ Formule de adresare

Formulele de adresare faţă de ierarhi diferă după funcţia administrativă pe care o deţin:

- faţă de un patriarh: Preafericite Părinte Patriarh/Preafericirea Voastră;

- faţă de un mitropolit: Înalt Preasfinţite Părinte Mitropolit/Înalt Preasfinţia Voastră;

- faţă de un arhiepiscop: Înalt Preasfinţite Părinte Arhiepiscop/Înalt Preasfinţia Voastră;

- faţă de un episcop: Preasfinţite Părinte Episcop/Preasfinţia Voastră;

- faţă de episcopii şi arhiereii-vicari: Preasfinţia Voastră.