În fiecare an, la 22 mai, Biserica a rânduit să fie pomeniţi Sfinţii Părinţi prezenţi la Sinodul al II-lea Ecumenic, convocat la Constantinopol, în anul 381. Este una dintre cele patru sărbători anuale închinate Sinoadelor Ecumenice, singura cu dată fixă.
Calendarul Constantinopolitan" sau "Menologhiul-Evangheliar", datat la jumătatea secolului al VIII-lea şi publicat de Antonio Morcelli în 1788, este cel mai vechi manuscris care atestă o sărbătoare a Sinoadelor Ecumenice, pentru data de 16 iulie: "Pomenirea Sfinţilor 630 Părinţi de la Calcedon, şi a celor 318 de la Niceea, şi a celor de la Constantinopol, şi a celor din Efes".
Data de 16 iulie a fost aleasă pentru că este ziua încheierii Sinodului de la Constantinopol din 518, la finele căruia poporul adunat în Biserica Aghia Sophia a cerut patriarhului Ioan al II-lea proclamarea unei sărbători închinate primelor patru Sinoade Ecumenice. Pentru o cercetare aprofundată a evenimentelor petrecute în Biserica Aghia Sophia din Constantinopol în zilele de 15 şi 16 iulie, pr. conf. dr. Daniel Benga recomandă lucrările Sévérien Salaville, "La fête du concile de Nicée et les fêtes de conciles dans le rit byzantin", în
Échos dâOrient, XXIV (1925) şi A. Grillmeier und H. Bacht,
Das Konzil von Chalkedon, Band II, 1953.
"Proclamă pentru mâine comemorarea Părinţilor"
La 15 iulie 518, în timpul Sfintei Liturghii duminicale oficiate în Biserica Aghia Sophia din Constantinopol, după rostirea Crezului, când se citeau dipticele, patriarhul Ioan al II-lea se afla în faţa amvonului, înconjurat de sobor, iar poporul prezent la slujbă a început să strige: "Maica Domnului este Născătoare de Dumnezeu, aceasta şi sinodul (al III-lea Ecumenic, de la Efes, 431, n.r.) a spus". În timpul anaforalei liturgice, poporul a continuat să strige, astfel că patriarhul Ioan al II-lea a mărturisit în faţa credincioşilor ortodoxia credinţei sale: "Noi recunoaştem ca ortodoxe toate Sfintele Sinoade care au confirmat Sfântul Simbol al celor 318 Sfinţi Părinţi adunaţi la Niceea, şi de asemenea aceste trei Sfinte Sinoade, adică cel din Constantinopol, cel din Efes şi pe cel mare din Calcedon. Căci aceste trei mari Sfinte Sinoade au recunoscut într-un glas Simbolul celor 318 Sfinţi Părinţi în care am fost botezaţi". În continuare, poporul a insistat: "Proclamă pentru mâine sinaxa Sinodului din Calcedon, pentru mâine comemorarea Părinţilor, pentru mâine sinaxa Părinţilor din Calcedon. Dacă o anunţi azi, mâine va avea loc. Noi nu plecăm, dacă nu anunţi pentru mâine sărbătoarea celor ce i-au anatematizat pe Nestorie şi pe Eutihie. Dacă nu primim un răspuns, suntem aici până diseară". La această solicitare, patriarhul l-a trimis pe diaconul Samuel să prezinte mulţimii următorul răspuns: "Facem cunoscut Iubirii Voastre că mâine vom celebra memoria Sfinţilor noştri Părinţi, episcopii care s-au reunit la Calcedon şi care, împreună cu cei din Constantinopol şi din Efes, au confirmat Simbolul celor 318 Sfinţi Părinţi reuniţi la Niceea. Ne vom reuni aici".
Prima Liturghie închinată Sfinţilor Părinţi
Luni, 16 iulie 518, a avut loc prima Sfântă Liturghie închinată Părinţilor de la Sinoadele I şi II Ecumenice. În timp, prima duminică după data de 16 iulie a fost consacrată cinstirii Sfinţilor Părinţi participanţi la primele patru Sinoade Ecumenice. În afara acestei prăznuiri comune, ierarhii prezenţi la Sinodul al II-lea Ecumenic mai sunt pomeniţi la 22 mai, întrucât sinaxa a fost convocată în luna mai a anului 381 de împăratul Teodosie cel Mare (379-395). Conform Cuviosului Nicodim Aghioritul (1749-1809), în secolul al XVIII-lea fiecare dintre cele şapte Sinoade Ecumenice era prăznuit separat în mănăstirile din Sfântul Munte Athos: primul după Înălţare, al doilea pe 22 mai, al treilea pe 9 septembrie, al patrulea pe 11 iulie, al cincilea pe 25 iulie, al şaselea după 14 septembrie, al şaptelea pe 11 octombrie.
Referitor la sărbătorile închinate de Biserică Sinoadelor Ecumenice, pr. conf. dr. Daniel Benga subliniază că sărbătoarea este dedicată Sfinţilor Părinţi, "iar nu Sinoadelor ca evenimente, pentru că în cultul ortodox sunt pomenite persoanele participante la istoria mântuirii. Părinţii sunt numiţi "purtători şi cugetători de Dumnezeu", "păzitori credincioşi ai apostoliceştilor predanii", "luceferi" sau "guri de aur ale Cuvântului"".
Miniatura din Omiliile Sfântului Grigorie Teologul
Sinodul al II-lea Ecumenic este reprezentat grafic în manuscrisul grec 510 de la Biblioteca Naţională din Paris, conţinând Omilii ale Sfântului Grigorie Teologul. Documentul datat în anul 880 este prima reprezentare păstrată a unui Sinod Ecumenic, descrisă de Henri Omont: "Pe tronul imperial, în întregime aurit, împodobit cu nestemate şi mărgăritare şi acoperit cu o stofă purpurie, tivită cu verde, este aşezată Sfânta Evanghelie deschisă şi cu marginile filelor albastre. În partea de jos şi în stânga estradei aurite, împodobită de asemenea cu pietre scumpe, este aşezat în primul rând împăratul Teodosie, cu aureolă de aur, purtând însemnele imperiale, iar alături de el sau în faţa sa, formând un semicerc în jurul tronului imperial, sunt aşezaţi ierarhii de la cel de-al doilea Sinod de la Constantinopol, întruniţi în 381 pentru a condamna învăţăturile lui Macedonie. Toată partea de jos din dreapta a miniaturii a fost înlăturată; potrivit mărturiei lui Banduri, acolo se putea vedea odinioară înfăţişat un alt eretic, Apolinarie, condamnat de acelaşi sinod şi împotriva căruia a scris tot Sfântul Grigorie de Nazianz".
"Primele imagini simbolice ale Crezului cunoscute până azi"
Iată cum descrie pr. conf dr. Daniel Benga miniatura din anul 880: "Această reprezentare este scrierea cu culori a aceleiaşi mărturisiri de credinţă cu privire la dumnezeirea Sfântului Duh, aşa cum ea a fost receptată în imnografia liturgică. Centrul reprezentării nu este dominat de împărat şi ierarhi, precum în reprezentările târzii, ci de Sfânta Evanghelie, ca fundament al credinţei. Ce-a doua carte trebuie să fie cea a Sfintei Tradiţii, aşezată pe altarul de jos, iar cele două rulouri au fost considerate a simboliza deciziile primelor două sinoade ecumenice, deci Simbolurile de la Niceea şi Constantinopol, în care a fost sintetizată întreaga învăţătură de credinţă a Sfintei Scripturi şi a Tradiţiei primelor veacuri referitoare la Sfânta Treime. Astfel, cele două rulouri din această miniatură sunt primele imagini simbolice ale Crezului cunoscute până azi. ş…ţ Această tipologie veche a Sinoadelor Ecumenice corespunde nu numai teologic cu formularea Crezului pe baza revelaţiei din Sfânta Scriptură şi în acord cu Tradiţia, ci şi istoric, deoarece în timpul dezbaterilor purtate în cadrul sinoadelor în centru era aşezată întotdeauna Sfânta Evanghelie, iar uneori Sfânta Cruce sau chiar Sfinte Moaşte de-ale martirilor".
Icoana Sinodului al II-lea Ecumenic
În "Erminia picturii bizantine", Dionisie din Furna recomandă, pentru a reproduce imaginea Sinodului al II-lea Ecumenic, următoarea reprezentare: "Casă şi deasupra Sfântul Duh, şi în mijloc marele Teodosie şezând pe scaun; şi despre amândouă părţile lui, şezând aceşti Sfinţi Părinţi: sfântul Timotei al Alexandriei, Meletie al Antiohiei, Chiril al Ierusalimului, Grigorie (de Nazianz) Teologul, patriarhul Constantinopolei, şşi Damasus, papa Romeiţ, şi scriu Crezul de la "Şi întru Duhul Sfânt..." până la sfârşit. Şi aproape lângă dânşii alţi arhierei şi Părinţi şezând. Şi la cealaltă parte, şezând (eretici) macedonieni şi vorbind".
