„Mâna preotului ne dă ceea ce nici o altă mână de muritor nu ne poate da”

Răspunsuri oferite de pr. Ciprian Tudor Hapliuc, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” - Brăteşti, judeţul Iaşi

Părinte, care este semnificaţia gestului întâlnit la creştinii ortodocşi, de a cere binecuvântare de la preot sau ierarh?

Preoţii şi ierarhii sunt înveşmântaţi cu har dumnezeiesc, fiind persoane consacrate lucrării de sfinţire şi mântuire a omului. Cu evlavie şi cu dragoste creştinul ortodox îşi pleacă fruntea pentru a fi binecuvântat de „omul lui Dumnezeu” în „numele lui Hristos”, încredinţat fiind că astfel va dobândi întărire sufletească şi ajutor de la Dumnezeu. Acest gest poate fi privit ca atitudine de supunere şi pioşenie, însă respectul şi smerenia faţă de un îndrumător duhovnicesc nu sunt o înjosire, ci o adevărată înălţare, potrivit cuvintelor Mântuitorului: „Cel ce se smereşte pe sine se va înălţa” (Luca 18, 14).

Totodată, este un gest plin de credinţă, de dorinţa de a fi sub oblăduirea Bisericii şi de a rămâne în "corabia mântuirii”. Când credinciosul este binecuvântat, el simte că Dumnezeu îi este alături şi îi luminează drumul vieţii, simte că nu este singur.

Credincioşii trebuie să cinstească pe ierarh şi pe preot, să asculte de ei în cele duhovniceşti şi să le ceară sfatul în toate problemele de credinţă şi de viaţă creştină, să facă toate cu binecuvântarea, cu rugăciunea şi cu sfatul lor - „Fără îndoială, cel mai mic va lua binecuvântare de la cel mai mare” (Evrei 7, 7).

Din acelaşi motiv sărutăm şi mâna slujitorilor la altarul Domnului?

Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă motivul pentru care se sărută mâna preotului: "Ştiţi de ce sărutăm mâna preotului? Pentru că mâna preotului ne dă ceea ce nici o altă mână de muritor nu ne poate da, Sfânta Împărtăşanie!”

Ca să ofere binecuvântare preotul trebuie să fie în „ţinuta de serviciu”?

Preotul este om ca toţi oamenii, şi totuşi deosebit de ceilalţi. Preotul trebuie să poarte reverenda tot timpul. El se distinge între oameni prin înfăţişarea şi ţinuta lui. Costumul lung, închis şi negru „separă” pe om de lume. El îl deosebeşte, îl arată privirii tuturor şi-l obligă astfel la o purtare corespunzătoare: demnă şi impunătoare. Preotul trebuie să aibă conştiinţa semnificaţiei hainei sale. Dacă el o poartă cu demnitate, ea îl onorează şi îl recomandă respectului tuturor.