Rânduielile celor şapte Laude răspund nevoii duhovniceşti şi psihologice a credincioşilor, în special a celor mai râvnitori în dobândirea sfinţeniei, de a se ruga mai des lui Dumnezeu. Puse în legătură cu anumite momente importante ale istoriei mântuirii, slujbele celor şapte Laude dobândesc semnificaţii simbolice deosebite.
Vecernia este slujba prin care se aduce mulţumire la sfârşitul zilei, pentru că am beneficiat de ajutorul lui Dumnezeu în tot ceea ce am făcut de-a lungul acelei zile. Ea ne aduce aminte şi de răstignirea şi punerea Domnului în mormânt, evenimente care au avut loc seara.
Pavecerniţa este slujba prin care cerem ajutor şi pază de la Dumnezeu, rugându-L să ne ocrotească în timpul somnului şi să ne ferească de năluciri şi de ispitele păcatelor. Acestă slujbă ne aminteşte de coborârea la iad a Domnului Hristos, pentru a-i elibera pe drepţii care-L aşteptau.
Miezonoptica este rugăciunea adusă lui Dumnezeu la miezul nopţii şi o imitaţie a laudei neîncetate pe care o aduc îngerii lui Dumnezeu. Această rânduială ne aduce aminte de începutul patimilor Domnului (prinderea Lui în grădina Ghetsimani şi aducerea la judecată), de Învierea Lui, precum şi de judecata de la sfârşitul veacurilor (Judecata universală).
Utrenia este rugăciunea de dimineaţă, prin care mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-a păzit în timpul nopţii şi prin care cerem să petrecem ziua care începe cu folos spre mântuire. Această slujbă ne aminteşte de patimile îndurate de Domnul, de la miezul nopţii până la ziuă (ducerea Lui de la Ana la Caiafa, scuipările şi lovirile).
Ceasurile de rugăciune (I, III, VI, IX) reprezintă rugăciunea adusă lui Dumnezeu în momentele cele mai importante ale zilei, simbolizând şi lauda neîncetată adusă de îngeri Domnului. Aceste rugăciuni ne aduc aminte şi de evenimentele din istoria patimilor Domnului, întâmplate la ceasurile respective (judecata în faţa lui Pilat, condamnarea la moarte, răstignirea şi moartea pe cruce).
