Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Liturgica Pocăinţă, milostenie şi sărăcie

Pocăinţă, milostenie şi sărăcie

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Liturgica
Data: 19 Apr, 2013

Începând cu slujba Vecerniei din această seară, a duminicii a V-a a Postului Mare, se cântă împreună cu Canonul Sfintei Maria Egipteanca - duminică închinată cuvioasei - şi un canon consacrat aproape în exclusivitate temei săracului Lazăr şi bogatului nemilostiv.

Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca este pentru fiecare din noi un exemplu de pocăinţă. Cântările duminicii acesteia din Triod sunt sugestive în acest sens. „Vânările sufletului şi patimile trupului le-ai tăiat cu sabia postului; păcatele gândului cu tăcerea sihăstriei le-ai înecat; cu curgerile lacrimilor tale ai adăpat toată pustia şi ne-ai odrăslit nouă roade de pocăinţă“, cântă „Slava“ de la Stihoavnă. Iar pocăinţa Sfintei Cuvioase duce la unirea cu Hristos: „Ceea ce a prins pe mulţi cu undiţa trupului, cu ochii, şi pentru scurtă plăcere i-a făcut mâncare diavolului, a fost pescuită cu tot adevărul de dumnezeiescul har al cinstitei Cruci, făcându-se ea preadulce mâncare a lui Hristos“, arată Canonul Utreniei. Episodul pedepsirii bogatului nemilostiv poate fi aplicat, într-un mod mai interior, şi omului păcătos, spune ierom. Makarios Simonopetritul.
 
Fiindcă „eu însumi“ mă asemăn acestui bogat şi, bogat fiind prin fire cu nemurirea, „am păcătuit împotriva mea însumi“, „desfătându-mă în plăceri“ prin iubirea de lux şi de plăceri, prin bucuriile acestei lumi, dar mai cu seamă din pricina dispreţuirii săracilor şi a absenţei compătimirii. Bogatul s-a osândit pe sine însuşi la iad, şi „eu“ sunt asemenea lui. Atunci ne vom ruga lui Dumnezeu să devenim „săraci în păcate“ şi în bunuri pământeşti, ca să dobândim aceeaşi răsplată ca şi Lazăr. Parabola e de asemenea prilejul reamintirii importanţei milosteniei şi a iubirii de săraci pentru a putea săvârşi un post duhovnicesc, şi a evidenţierii temeiului dogmatic al faptelor milosteniei: sărăcia de bunăvoie a Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-i îmbrăca pe oameni în nemurire. (Diac. George Aniculoaie)