Postul Crăciunului

În Biserica Ortodoxă mâine începe Postul Crăciunului sau mai exact Postul Nașterii Domnului. Ultima zi a acestui post este 24 decembrie, când este post aspru. Timp de 40 de zile ne pregătim prin post și rugăciune pentru marea sărbătoare a Nașterii Domnului de pe 25 decembrie. Acest post este al doilea ca importanță din cursul anului bisericesc, după cel ce precedă sărbătoarea pascală, cunoscut și sub numele de Postul Mare.

În Postul Crăciunului ne amintim de drepții, patriarhii și prorocii din Vechiul Testament prin care Dumnezeu a pregătit lumea pentru Întruparea Fiului Său pentru mântuirea neamului omenesc. Acum învățăm de la ei modul de a posti, de a ne ruga și mai ales să avem credință și nădejde în Dumnezeu.

De aceea Biserica noastră rându­iește ca tocmai în timpul acestui post să-i sărbătorim pe mulți dintre ei: Sfinții Proroci Naum (1 decembrie), Avacum (2 decembrie), Sofronie (3 decembrie), Agheu (16 decembrie), Daniel (17 decembrie) și Sfânta Prorociță Ana, mama Prorocului Samuel (9 decembrie). Ei sunt un exemplu pentru noi prin modul cum au trăit împlinind legea lui Dumnezeu.

În timpul acestui post ne amintim de toate personajele biblice care au așteptat venirea lui Mesia începând cu Adam și terminând cu Dreptul Simeon. Este un bun prilej în timpul duhovnicesc al acestui post de 40 de zile de a citi Sfânta Scriptură a Vechiului Testament pentru a vedea modul cum a fost pregătită lumea din pronie divină pentru venirea lui Mesia.

Coborând pe firul istoriei prin intermediul părintelui profesor Ene Braniște descoperim vechimea Postului Nașterii Domnului. Mențiuni legate de acest post avem din secolele 4 și 5. Fericitul Augustin și Episcopul Romei, Leon cel Mare, vorbesc despre el.

Înaltpreasfințitul Simeon, Mitropolit de Nea Smyrni, ne spune că Postul Crăciunului, „ca pregătire pentru întâmpinarea Nașterii Mântuitorului, a apărut mai întâi în Apus, unde acest post se numea Patruzecimea Sfântului Martin, întrucât începea odată cu prăznuirea acestui Sfânt al Bisericii Apusene. Același lucru s-a repetat și în spațiul nostru, unde Postul Crăciunului este numit de mulți Postul Sfântului Filip, din moment ce începe tocmai în următoarea zi după prăznuirea acestui Sfânt Apostol” (pemptousia.ro).

Acest post a fost uniformizat în anul 1166 la Sinodul local de la Constantinopol din timpul Patriarhului ecumenic Luca Hrisoverghi. Aici s-a hotărât ca Postul Crăciunului să țină 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie. Lăsatul de sec pentru acest post s-a făcut în ziua de serbare a Sfântului Apostol Filip, pe 14 noiembrie. După cum am arătat și mai sus, ultima zi a acestui post este 24 decembrie.

Postul Crăciunului are 40 de zile pentru a ne aminti de postul pe care l-a făcut Sfântul Proroc Moise îna­inte de a primi Tablele Legii pe Muntele Sinai. La fel și creștinii ortodocși postesc 40 de zile pentru a primi pe Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care Se naște în Betleemul Iudeii.

 Postul Nașterii Domnului este de „asprime moderată”, cu mai multe dezlegări la pește, care anul acesta sunt în următoarele zile din acest post: 21, 23, 25, 26, 30 noiembrie și 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 10, 12, 16, 17, 18 decembrie.

În Liturgica generală, părintele profesor Ene Braniște ne avertizează că ultima zi din Postul Naș­terii Domnului este „una de post mai aspru decât în celelalte zile”. În Ajunul Crăciunului „se ajunează până la Ceasul al nouălea (ora 15), când se obișnuiește să se mănânce, în unele părți, grâu fiert, amestecat cu fructe și miere, în amintirea postului lui Daniel și al celor trei tineri în Babilon. În unele părți se ajunează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua care a vestit magilor Nașterea Domnului”.

Mâine pornim pe un drum duhovnicesc la capătul căruia vom trăi bucuria Nașterii Domnului. Este un timp al bucuriei aduse în inimile noastre de frumoasele noastre colinde izvorâte din cântarea Catavasiilor Nașterii Domnului. Acum îl sărbătorim și pe celebrul Moș ­Nicolae, aducătorul de daruri, al cărui model îl urmăm și noi făcând din luna decembrie un veritabil festival al darurilor. Este un timp mirific din timpul anului, când redescoperim în inimile noastre frumu­sețea copilăriei și ne transformăm sufle­teș­te în ipostaza copilăriei noastre nevinovate pentru a putea primi cum se cuvine pe Pruncul Sfânt, Ce vine în lume de Crăciun în peștera Betleemului.

Pășim pe prima din cele 40 de trepte ale urcușului nostru duhovnicesc spre bucuria praznicului împărătesc al Nașterii Domnului. Urcând fiecare treaptă, vom descoperi pofunzimea trăirii creștine în post și rugăciune, primenindu-ne casa sufletului pentru a primi lumina călăuzitoare a stelei minunate care strălucește de Crăciun deasupra locului unde S-a Născut Hristos Mesia chip luminos.

Și mai ales în aceste zile de post trebuie să le redescoperim semenilor noștri ceea ce sărbătorim cu adevărat de Crăciun, și anume Nașterea lui Iisus Hristos, care este fundamentală pentru mântuirea noastră, și să cântăm la capătul acestui urcuș ascetic plini de bucurie: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței; că întru aceasta cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus; Doamne, slavă Ție!”