Ieri, în duminica a treia din Postul Mare a fost prăznuită cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce. Importanţa deosebită pe care o ocupă Sfânta Cruce în teologia ortodoxă se reflectă şi în imnografia liturgică, mai cu seamă în cea din timpul Postului Mare. Troparele închinate Sfintei Cruci nu fac parte doar din slujbele Duminicii Sfintei Cruci, ci şi din ale întregii săptămâni a înjumătăţirii postului, de aceea această săptămână mai este numită „Săptămâna purtătoare de Cruce“ sau „Sfânta şi luminoasa săptămână în care e arătată lumii Crucea“. În săptămâna a patra din Postul Mare, în idiomele de la Vecernie şi Utrenie, învăţătura ascetică trece pe un plan secund, dar toate sunt combinate cu tema Crucii: „Ca şi cu nişte aripi sub umbrirea Crucii mergând, iată că am înjumătăţit bogăţia postului cea de mântuire, Hristoase Iisuse Dumnezeule, prin care îndreptează-ne pe noi la limanul patimii Tale“ (stihira a treia de la cântarea a treia a Utreniei zilei de miercuri); „Tăria postului este dumnezeiasca Cruce, ajutătoare celor ce priveghează, întărire celor ce postesc, apărătoare celor ce li se face război. Acesteia, adunându-ne noi credincioşii, să ne închinăm ei cu dragoste, bucurându-ne“ (stihira a doua de la cântarea a noua a Utreniei zilei de joi).
Împletirea învăţăturii ascetice cu tema Crucii ţine de relaţia dintre Domnul Hristos şi „pana cu care Hristos a semnat actul eliberării noastre“, întrucât „isihia, concentrarea gândurilor şi stăpânirea de sine, ce favorizează rugăciunea şi urcuşul spre Dumnezeu, nu pot fi dobândite decât graţie ostenelilor ascetice, nefiind decât consecinţa împăcării universale realizate de Cruce“, arată ieromonahul Makarios Simonopetritul.
