Prejudiciile atâtor decenii de propovăduire ateistă s-au făcut simţite cu precădere pe tărâmul educaţiei moral-creştine a românilor. E un aspect vizibil, din păcate, chiar şi după alte două decenii de libertate religioasă. Aşa cum ne amintim, în perioada comunistă era "suficientă" oficierea căsătoriei civile, cea care crea efectele juridice şi sociale dorite. Ceremonialul religios era facultativ. Ba, mai mult, pentru cei care făceau parte din structurile partidului era chiar un gest nerecomandat pentru imaginea lor publică. Aşa se făcea că unii dintre ei, vrând totuşi să respecte legea creştinească multiseculară a poporului nostru, solicitau preoţilor oficierea cununiei "pe ascuns", la domiciliu.
Reminiscenţe ale acestor triste anomalii morale se văd şi astăzi, cum spuneam. Multe cupluri tinere aleg să vieţuiască necununate, preferând să rămână căsătorite doar civil. Motivele, spun ei, ar fi numai cele de ordin material: lipsa momentană a resurselor financiare, prioritatea carierei etc. O inerţie a stereotipiei de gândire atee, probabil neconştientizată, îi face să-şi motiveze astfel opţiunea. Ba chiar un nou trend social importat din mediile desacralizate ale Occidentului, preferat mai cu seamă de vedete, promovează chiar disoluţia instituţiei familiale. Noi credem, însă, că e vorba de lipsa unei întemeieri sănătoase în plan educativ-creştin, dublată de o gravă indecizie emoţională, ambele urmări ale unei vieţi sufleteşti şi fizice dezordonate. Iar dacă într-un "exces" de pogorământ, deşi canonic imposibil, unii sunt tentaţi să "înţeleagă" temporar o situaţie de acest gen, mai ales în implicaţiile ei concrete, particulare, ce se poate spune despre cazurile, deloc puţine, în care trec ani buni, cuplurile respective nasc copii, iar dimensiunea creştină a vieţii de familie este complet uitată?
Soluţia rezidă în evidenţierea temeliilor biblice ale familiei şi în promovarea valorilor ei reprezentative. Să ne aducem aminte că Sfântul Ioan Gură de Aur, conştient de afinitatea organică a familiei cu instituţia divino-umană a Bisericii, o numea pe prima "biserica cea mică" sau "biserica de acasă". Cele mai mari spirite pedagogice ale culturii umaniste, în frunte cu Sfinţii Părinţi, au aşezat familia creştină pe primul loc în ierarhia factorilor moralităţii personale. De aceea, tinerii trebuie puşi în contact cu frumuseţile spirituale caracteristice vieţii de familie creştină, iar prima dintre ele este Sfânta Taină a Cununiei. Părinţii, educatorii, naşii de botez, profesorii (în special cei care predau religia) sunt îndatoraţi să includă cât mai des în demersurile lor referiri la importanţa unei vieţi de familie "în Hristos şi în Biserică" (Efes. 5, 32), concomitent cu descurajarea fermă a concubinajului.
Păşind în sfântul lăcaş cu sufletele primenite prin Spovedanie şi învăţătură creştină, tinerii noştri îşi pot pecetlui haric viaţa de familie prin Taina Cununiei. Este primul pas important pe calea lor comună spre Împărăţia lui Dumnezeu.
