Taina Sfântului Botez este uşa de intrare în creştinism, momentul înfierii şi al iniţierii în viaţa creştină. În marile oraşe, foarte adesea, se întâmplă să fie botezaţi în aceeaşi apă mai mulţi prunci. Această practică a ridicat mai multe întrebări în rândul creştinilor, cum ar fi: Botezul a două persoane în aceeaşi apă îi face sau nu fraţi spirituali? În cazul în care e vorba de un băiat şi o fată, ei se mai pot căsători? În acest context, pentru a evita o astfel de problemă, unii preoţi evită botezarea unui băiat şi a unei fete împreună. Ştim că în trecut, înainte de generalizarea pedobaptismului, creştinii se botezau doar la marile sărbători în baptisteriu. În aceeaşi apă a Botezului se puteau afunda zeci, sute, iar în cazuri speciale, chiar şi mii de candidaţi, indiferent de vârstă, etnie sau sex. Nu de puţine ori, în aceeaşi apă erau botezaţi soţul şi soţia sau părinţii şi copiii, în funcţie de momentul convertirii fiecăruia la creştinism şi a parcurgerii disciplinei catehumenatului. Oricum, nici o prevedere canonică nu interzice sau limitează în vreun fel practica botezului de obşte. În canoane se vorbeşte doar de o înrudire spirituală între fin şi naş sau între naş şi unul din părinţii finului rămas văduv (Canonul 53 Trulan).
Aşadar, nu există nici un impediment în botezarea într-o cristelniţă a unui băiat şi a unei fete, chiar dacă aceştia ar urma să se şi căsătorească.
O altă întrebare frecventă este dacă soţul şi soţia pot asista la acelaşi botez împreună sau dacă doi tineri (băiat şi fată) care au asistat la un botez se mai pot căsători? Evident, se are în vedere legătura spirituală care se creează între participanţii la botez. Raportându-ne la acelaşi Canon 53 Trulan şi la vechea practică de a săvârşi Botezul, când la acest moment solemn asista întreaga comunitate, reiese limpede că nu este nici o problemă dacă asistă la botez soţul şi soţia sau doi logodnici. Dacă pătrundem puţin în esenţa canonului, observăm că este interzis ca unul din părinţi să fie naşul propriului copil, deoarece, în acest caz, acei soţi nu ar mai putea trăi împreună - şiretlic care a şi fost folosit de unii pentru a divorţa. Este singura interdicţie. În acest caz, înţelegem că la săvârşirea Botezului pot participa ambii părinţi, dacă au trecut mai mult de 40 de zile de la naştere, iar mamei i s-au citit rugăciunile de intrare în biserică. Este bine să se înţeleagă că nu toţi cei care asistă şi se roagă la botez sunt şi naşi. Naş este doar cel care ţine pruncul şi rosteşte Crezul în locul finului (dacă acesta este prunc). Restul persoanelor nu sunt decât nişte asistenţi-rugători la săvârşirea Tainei şi corect ar fi ca ei nici să nu fie implicaţi în toate gesturile liturgice de la Botez: lepădările, înconjurul cristelniţei la cântarea "Câţi în Hristos v-aţi botezat!" ş.a. Cu excepţia legăturii dintre fin şi naşi, între cei care participă la botez nu se creează nici o rudenie spirituală care să devină impediment la căsătorie.
