Sfânta Liturghie săvârşită duminica şi în zilele de sărbătoare este precedată de slujba Vecerniei, slujbă care pregăteşte atmosfera religioasă. Pentru participarea creştinului la Sfânta Liturghie se cere o pregătire specială, pentru că Liturghia presupune o relaţie concretă cu Dumnezeu; astfel întâlnirea cu Dumnezeu trebuie pregătită începând cu ziua liturgică ce începe de cu seara, după apusul soarelui, adică cu slujba Vecerniei.
Vecernia constă astfel în slujba de seară ce cuprinde rugăciuni şi cântări extrem de frumoase şi liniştitoare, căci "şi rugăciunile de seară de datorie să fie a se face" (Can. 18, Sinodul de la Laodiceea).
Încă din secolul al III-lea aflăm în mod precis ritualul slujbei de seară, care cuprinde şi câţiva psalmi cu rezonanţă teologică: Psalmul 103 - în care se vorbeşte despre creaţie şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de om şi întreg universul; Psalmul 140 - "Doamne strigat-am către Tine, auzi-mă...", moment în care se aprind luminile şi se tămâiază.
Tot în cadrul acestei slujbe se cântă unul dintre cele mai frumoase imne liturgice, numit "imnul serii" sau "imnul luminilor": "Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc...", care, după învăţătura Sfântului Vasile cel Mare, este alcătuit de către Sfântul Mucenic Atinogen († 196), şi care este cea mai veche compoziţie imnologică creştină.
Vecernia mai cuprinde şi rugăciunea Dreptului Simeon care L-a primit în braţele sale pe Însuşi Mântuitorul Hristos mărturisind astfel: "Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperire neamurilor…"
Astfel, variaţiunea bogată a imnologiei şi a melodiilor ce se zic în cadrul Vecerniei îndulceşte viaţa credinciosului şi face înţeles minunatul drum către cele cereşti, ridicându-l din cele mai de jos ale pământului.
Atmosfera poate fi ajutată şi de lumina exclusivă a candelelor, şi nu a becurilor. Astfel, Vecernia introduce atmosfera luminii înserate către "Lumina lumii", Hristos.
Vecernia este slujba care după o zi de muncă provoacă o seară liniştită, duhovnicească, producând un elan duhovnicesc către participarea concretă la Sfânta Liturghie. Poate că şi durata scurtă a săvârşirii Vecerniei subliniază frumuseţea şi importanţa duhovnicească a ei.
