Naşterea unui copil presupune o responsabilitate şi prin punerea unui nume potrivit care să definească şi să pună amprentă asupra fiinţei pruncului nou-născut.
În decizia punerii unui nume există tot felul de situaţii care duc la idei şi lucruri contrare în interiorul familiei, care se află în situaţia de a hotărî ce nume va purta copilul.
Cu siguranţă, primii care sunt în măsură să decidă numele pruncului sunt părinţii. În tradiţia poporului român era obiceiul de a transmite numele tatălui copilului; astăzi, lucrurile sunt cu totul diferite, părinţii caută nume "unice", tot felul de surse (internetul, filmele, muzica, nume de vedete) şi stabilesc, nu uşor, numele copilului.
Asupra alegerii numelui pruncului, pe lângă părinţi, intervin părinţii acestora (viitorii bunici), naşii, prietenii şi alte persoane care aduc idei şi nume noi ce uneori mai mult îi derutează.
De foarte multe ori se evită anumite nume care amintesc de diferite situaţii ("nu îl numim Ion, pentru că pe copilul vecinului tot Ion îl chema şi s-a îmbolnăvit grav") sau care produc jenă copilului când va fi mare ("cum să-l numim Vasile, că-i nume de la ţară...?").
Iată câteva din ispitele şi tentaţiile ivite atunci când familia este pusă în faţa situaţiei de a i se decide numele pe care-l va purta în viaţă şi după moarte.
Punerea numelui presupune în ziua de astăzi o iniţiere necesară, un prilej de intensă cateheză la care atât preoţii, cât şi comunitatea creştină sunt datori a se implica.
Deci, ce e de făcut? Pentru viitorii părinţi care sunt în relaţie cu Biserica şi preotul, lucrurile merg de la sine; dar pentru cei care nu cunosc ce înseamnă Biserica şi Botezul?! Pentru cei din urmă recomand ca implicarea asupra numelui copilului să se facă în acord cu viitorii naşi, dar mai ales cu preotul. E foarte uşor să întrebi şi să consulţi, în două minute, părerea unui preot sau a unui om de specialitate. E foarte uşor să priveşti asupra contextului naşterii, astfel: când s-a născut, ce sfânt e în calendar în ziua
respectivă sau în zilele apropiate, care e cel mai frumos nume românesc etc.
Ca surse de inspiraţie în vederea alegerii numelui recomand, în primul rând, calendarul creştin care cuprinde cu miile nume ale sfinţilor şi dicţionarul onomastic unde se regăsesc nume tradiţionale şi la care se face referire aupra serbării, originii şi semnificaţiei.
Pe lângă acestea, recomand, mai întâi de toate, o rugăciune sinceră făcută înaintea lui Dumnezeu ca pruncul să primească nume care să fie scris în cer.
